Ediția sinodală, București 1914

Sirah 23

Rugăciune către Dumnezeu pentru dobândirea înțelepciunii cei adevărate, pentru înfrânarea limbii și a poftelor.

  1. Doamne Părinte și Stăpânul vieții mele! Să nu mă părăsești în sfatul lor, și să nu mă lași să caz întru ei.
  2. Cine va pune preste cugetul meu bătăi? Și preste inima mea învățătura înțelepciunei? Că preste necunoștințele mele nu vor cruțà, și să nu se arate de față păcatele lor.
  3. Ca să nu crească neștiința mea, și păcatele mele să se înmulțească, și să caz înaintea vrăjmașilor, și să se bucure de mine vrăjmașul meu.
  4. Doamne Părinte și Dumnezeul vieții mele! Înălțarea ochilor nu’mi dà mie, și pofta o întoarce dela mine.
  5. Pofta pântecelui și a împreunării trupului să nu mă cuprinză pre mine, și sufletului celui fără de rușine să nu mă dai pre mine.
  6. Învățătura gurii auziți fiilor, care cine o va păzì, nu se va prinde cu buzele sale.
  7. Cu nebuniea sa se va prinde păcătosul; suduitorul și trufașul se vor smintì întru acelea.
  8. A jurà nu’ți învățà gura ta, și a numì pre cel sfânt, nu te obișnuì.
  9. Că precum sluga, care adesea ori se cercetează, multe bătăi ià; așà și cel ce jură și pururea numește pre cel sfânt, de păcat nu se va curățì. Eșire 20, 7 Matei 5, 33
  10. Bărbatul, care mult jură, se va umpleà de fărădelege, și nu se va depărtà dela casa lui biciul.
  11. De va greșì, păcatul lui asupra lui va fì, și măcar de va trece cu vederea, îndoit greșește.
  12. Și de a jurat îndeșert, nu se va îndreptà, că se va umpleà de rele casa lui.
  13. Este graiu tocmai îmbrăcat cu moartea; să nu se afle acesta întru moștenirea lui Iacov.
  14. Că dela cei binecredincioși toate acestea se vor depărtà, și în păcate nu se vor tăvălì.
  15. Cu vorba cea fără de cumpătare nu’ți obișnuì gura ta, că este întru aceea cuvântul păcatului.
  16. Adu’ți aminte de tatăl tău și de muma ta, când șezi în mijlocul celor mari.
  17. Ca nu cumvà să’și uite de tine Dumnezeu înaintea lor, și cu năravul tău te vei nebunì.
  18. Și ai vreà să nu te fì născut, și’ți vei blestemà ziua nașterii tale.
  19. Omul, care se obișnuește cu cuvinte de sudalmă, în toate zilele sale nu se va înțelepțì. 2 Împ. 16, 7
  20. Două feluri înmulțesc păcatele, și al treilea aduce urgie.
  21. Sufletul fierbinte este ca focul arzător, care nu se stinge până ce se potolește.
  22. Omul curvar în trupul cărnei sale, nu va încetà până nu va ațâțà foc.
  23. Omului curvar toată pâinea este dulce, nu va încetà până la sfârșit.
  24. Omul care pășește din patul său, zicând întru sufletul său: cine mă va vedeà?
  25. Întuneric este împrejurul meu, păreții mă acopere și nimeni nu mă vede, pentruce mă sfiesc? Isaia 29, 15
  26. Păcatele mele nu le va pomenì cel prea înalt, dar ochii oamenilor frica lui;
  27. Și nu știe, că ochii Domnului de zece mii de ori sunt mai luminoși decât soarele, și privesc la toate căile oamenilor, și văd toate părțile cele ascunse.
  28. Mai ’nainte de ce s’a făcut, toate sunt cunoscute lui; așà și după ce s’a săvârșit.
  29. Acesta în ulițile cetății se va izbândì, și unde n’a gândit se va prinde.
  30. Așà și muierea care’și lasă bărbatul, și face moștenitor din streini. Lev. 20, 10 A 2 Lege 22, 22
  31. Că întâiu legea Domnului a călcat, a doua bărbatului său a greșit, a treia cu curvie a preacurvit, dela bărbat strein a făcut copii.
  32. Aceasta la adunare se va aduce, și pentru fiii ei cercetare va fì.
  33. Nu se vor lățì cu rădăcina fiii ei, și ramurile ei nu vor dà rod.
  34. Rămâneà-va întru blestem pomenirea ei, și ocara ei nu se va șterge.
  35. Și vor cunoaște cei rămași, că nimic nu este mai bun decât frica Domnului, și nimic nu este mai dulce decât a țineà poruncile Domnului.
  36. Mărire mare este a urmà pre Dumnezeu, că lungimea zilelor vei luà dela el.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.