Despre înfrânare, trezvie, limbuție; de cel ce se bucură de nedreptate; de cel ce primește dojana; despre dojană, smerenia vicleană; din față se cunoaște cel înțelept.
- Lucrătorul bețiv nu se va înbogățì; cel ce nu bagă seamă de cele mici, prea încet va cădeà.
- Vinul și muierile înșeală pre cei înțelepți. Facere 19, 33
- Și cel ce se lipește de curve, mai îndrăzneț va fi.
- Moliile și viermii îl vor moștenì pre el, și sufletul îndrăzneț va pierì și se va uscà. 1 Împ. 11, 1
- Cel ce crede curând, ușor de inimă este, și cel ce păcătuiește, asupra sufletului său greșește. Isus Navì 9, 15 22, 11
- Cel desfătat cu inima hulì-se-va, și cel ce urăște vorba, mai puțin rău va aveà.
- Niciodată nu poftori cuvântul, și nimic ție nu se va împuținà.
- Către prieten și către vrăjmași nu povestì, și de nu este ție păcat, nu’l descoperì.
- Că te-a ascultat pre tine, și te-a cinstit pre tine, și cu vreme te va urî.
- Auzit-ai cuvânt? Să moară la tine, cutează că nu te va sparge.
- De către fața cuvântului, cel nebun se va chinuì, ca ceea ce naște prunc.
- Săgeată înfiptă în coapsele trupului, așà este cuvântul în inima nebunului.
- Mustră pre prieten, ca nu cumvà să fì făcut aceea, și de a făcut, mai mult să nu facă. Levit. 19, 17 Matei 18, 15 Luca 17, 3
- Mustră pre prieten, ca nu cumvà să fi zis, și de a zis, mai mult să nu zică.
- Mustră pre prieten, că de multe ori este năpaste, și nu crede tot cuvântul.
- Este care alunecă, ci nu din suflet, și cine n’a greșit cu limba sa?
- Dojenește pre prietenul tău, mai ’nainte de ce’l înfricoșezi, și dă loc legii celui prea înalt. Iacov 3, 8
- Toată înțelepciunea este frica Domnului, și toată înțelepciunea este împlinirea legii.
- Și nu este înțelepciunea știința răutății; și unde este sfatul păcătoșilor, nu este înțelepciune.
- Este răutate, și aceasta este urâciune, și este nebun care puțin înțelege.
- Mai bun este cel ce puțin înțelege cu frică, decât cel ce prisosește cu mintea, și calcă legea.
- Este isteție vădită, și aceasta este nedreaptă; și este care întoarce harul, ca să arate judecata.
- Este care face rău, și umblă smerit, și cele din lăuntru ale lui sunt pline de vicleșug.
- Care’și pleacă fața sa, și se face surd unde nu’l știu, el mai întâiu va apucà să’ți strice.
- Și măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătuì, de va aflà vreme va face rău.
- Din vedere se cunoaște omul, și din chipul feții se cunoaște cel înțelept.
- Îmbrăcămintea bărbatului, râsul dinților, și călcarea omului vestesc de ale lui.
- Este mustrare, care nu este cuvioasă, și este care tace, și acesta este înțelept.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.