În capitolul acesta ediția 1914, care urmează Septuaginta, împarte textul altfel decât textul ebraic — alt număr de versete, uneori altă graniță de capitol. Ca să nu punem ebraica lângă versetul greșit, aici n-o arătăm. De ce diferă cele două.
Lauda dreptei judecăți.
- Mai bun este omul cel ce mustră, decât omul cel tare în cerbice, că fără de veste arzându-se el nu este vindecare.
- Când se laudă drepții, se veselesc popoarele; iar de boierii cei necredincioși suspină bărbații.
- De omul cel ce iubește învățătura se veselește tatăl lui; iar cel ce paște curve, pierde-va avuțiea. Lucà 15, 13
- Împăratul drept ridică țara; iar bărbatul fărădelege o strică.
- Cel ce gătește înaintea feții prietenului său mreajă, în picioarele sale o pune pre ea.
- Omului celui ce păcătuește, mare este lațul; iar dreptul în bucurie și desfătare va fì.
- Știe dreptul a face judecată săracilor; iar cel necredincios nu va pricepe judecata, și cel sărac n’are pricepere a se cunoaște pre sine. Iov 29, 16
- Oamenii cei fărădelege au aprins cetatea; iar cei înțelepți au întors mâniea.
- Bărbatul înțelept judecă pre neamuri; iar omul rău mâniindu-se se face de batjocură, și nu se îngrozește.
- Bărbații cei părtași la sângiuri vor urî pre cel cuvios; iar cei drepți vor căutà sufletul lui.
- Toată mânia sa și-o arată cel neînțelept; iar cel înțelept și-o ține pe rând.
- Împăratul care ascultă cuvântul nedrept, toți cei supuși lui sunt fărădelege.
- Înprumutătorul și datornicul unul cu altul s’au întâlnit; iar Domnul pre amândoi îi va cercetà.
- Împăratul cel ce cu adevăr judecă pre săraci, scaunul lui întru mărturie se va pune.
- Bătăile și mustrările dau înțelepciune; iar pruncul cel ce umblă după voea sa, rușinează pre părinții săi.
- Unde sunt mulți necredincioși, multe păcate se fac; iar când cad aceia, drepții se umplu de frică. Ps. 36, 35
- Ceartă pre fiul tău, și te va odihnì, și va dà podoabă sufletului tău.
- Să nu fii tâlcuitor neamului celui fărădelege; iar cel ce păzește legea, fericit este.
- Cu cuvintele nu se va învățà sluga îndărătnică, că de va și înțelege, tot nu va ascultà.
- De vei vedeà pre vre un om grabnic la cuvinte, să știi că mai multă nădejde are cel fără de minte decât el.
- Cel desfrânat din pruncie slugă va fì și mai târziu îi va păreà rău de aceasta.
- Omul mânios ridică pricini; iar bărbatul cel greu la mânie, ocolește păcatul.
- Semeția pre om smerește; iar pre cei ce gândesc cu smerenie, îi întărește cu mărire Domnul. Iov 22, 29 Isaia 66, 2
- Cel ce se împărtășește cu furul, urăște sufletul său, și de se va pune jurământ, auzind nu vor spune. Lev. 5, 1
- Cel ce se teme și se rușinează de oameni, se împiedică; iar cel ce nădăjduește spre Domnul, veselì-se-va.
- Necurăția la om dă greșală; iar cel ce nădăjduește spre Domnul, se va mântuì.
- Mulți slujesc fețelor povățuitorilor; iar dela Domnul se face dreptate omului.
- Urît este înaintea dreptului omul nedrept, și urîtă este celui fărădelege calea cea dreaptă.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.