Pilda despre oaia și drahma cea pierdută. Fiul cel risipitor.
- Și erà apropiindu-se de dânsul toți vameșii și păcătoșii ca să’l asculte pre el. Mat. 9, 10
- Și cârtiau Fariseii și Cărturarii zicând: acesta pre păcătoși primește și mănâncă cu dânșii. Lucà 7, 39
- Și au zis către ei pilda aceasta, grăind:
- Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând una dintru ele, au nu lasă pre cele nouăzeci și nouă în pustie și merge după cea pierdută, până când o află pre ea? Ezech. 34, 11 16 Mat. 18, 12 Luc. 19, 10
- Și aflându-o o pune pre umerile sale bucurându-se.
- Și venind la casa sa, chiamă prietenii și vecinii, zicând lor: bucuratì-vă cu mine, că am găsit oaia mea cea pierdută.
- Zic vouă: că așà va fi bucurie în cer de un păcătos ce se pocăește, decât de nouăzeci și nouă de drepți, cărora nu le trebuește pocăință. Lucà 5, 32
- Sau care muiere având zece drahme, de pierde o drahmă, au nu aprinde făclia și mătură casa și caută cu deadinsul până o află?
- Și aflându-o, chiamă prietenele și vecinele, zicând: bucurați-vă cu mine, că am găsit drahma care o am pierdut.
- Așà zic vouă, bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos ce se pocăește.
- Și au zis: un om aveà doi feciori;
- Și a zis cel mai tânăr din ei tatălui său: tată, dă’mi partea ce mi se cade de avuție. Și le-a împărțit lor avuția.
- Și nu după multe zile, adunând toate, feciorul cel mai tânăr s’a dus într’o țară departe și acolo a risipit toată avuția sa, viețuind întru desmierdări. Pild. 29, 3
- Și cheltuind el toate, s’a făcut foamete mare într’acea țară, și el a început a se lipsì.
- Și mergând s’a lipit de unul din locuitorii țărei aceleea și l-a trimis pre el la țarinele sale să pască porcii.
- Și dorià să’și sature pântecele său de roșcovele ce mâncau porcii, și nimeni nu’i dà lui.
- Iar viindu’și întru sine, a zis: câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier de foame! Pild. 23, 21
- Sculà-mă-voiu și mă voiu duce la tatăl meu și voiu zice lui: tată, greșit-am la cer și înaintea ta. Ier. 3, 12 Ps. 50, 4
- Și nu mai sunt vrednic a mă chemà fiul tău, fă-mă ca pre unul din argații tăi.
- Și sculându-se, a venit la tatăl său. Iar el încă departe fiind, l-a văzut pre dânsul tatăl lui și i s’a făcut milă, și alergând, a căzut pre grumazii lui și l-a sărutat pre el.
- Și a zis lui feciorul: tată, greșit-am la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic a mă chemà fiul tău.
- Și a zis tatăl către slugile sale: aduceți haina cea dintâiu și’l îmbrăcați pre el, și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui;
- Și aducând vițelul cel hrănit, îl junghiați, și mâncând să ne veselim;
- Că fiul meu acesta mort erà și a înviat și pierdut erà și s’a aflat. Și au început a se veselì. Efes. 2, 1 5 5, 14
- Iar feciorul lui cel mai mare erà la țarină, și dacă a venit și s’a apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri.
- Și chemând pre unul din slugi, l-a întrebat, ce sunt acestea?
- Iar el a zis: că fratele tău a venit, și a junghiat tatăl tău vițelul cel hrănit, pentrucă sănătos pre el l-a primit.
- Și s’a mâniat și nu vreà să intre, iar tatăl lui ieșind, îl rugà pre el.
- Iar el răspunzând, a zis tatălui său: iată, atâția ani slujesc ție, și niciodată porunca ta n’am călcat, și mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei,
- Iar când venì fiul tău acesta, care a mâncat avuția ta cu curvele, junghiași lui vițelul cel hrănit.
- Iar el a zis lui: fiule, tu în toată vremea ești cu mine și toate ale mele, ale tale sunt.
- Ci se cădeà a ne veselì și a ne bucurà, căci fratele tău acesta mort erà și a înviat, și pierdut erà și s’a aflat.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.