Ediția sinodală, București 1914

Pilde 19

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Săracii cinstiți și fiii bine crescuți.

  1. Mai bun este săracul, carele umblă întru prostia sa, decât cel viclean cu buzele sale, și este fără de minte. טֽוֹב־רָ֭שׁ הוֹלֵ֣ךְ בְּתֻמּ֑וֹ מֵעִקֵּ֥שׁ שְׂ֝פָתָ֗יו וְה֣וּא כְסִֽיל׃
  2. Unde nu este știința sufletului, acolo nu este binele; și cel ce grăbește cu picioarele, se va împiedicà. גַּ֤ם בְּלֹא־דַ֣עַת נֶ֣פֶשׁ לֹא־ט֑וֹב וְאָ֖ץ בְּרַגְלַ֣יִם חוֹטֵֽא׃
  3. Nebunia omului strâmbă căile lui, și pre Dumnezeu vinuește cu inima lui. אִוֶּ֣לֶת אָ֭דָם תְּסַלֵּ֣ף דַּרְכּ֑וֹ וְעַל־יְ֝הֹוָ֗ה יִזְעַ֥ף לִבּֽוֹ׃ Iac. 1, 13
  4. Avuțiea adauge prieteni mulți, iar cel sărac, și de prietenul carele îl are se lipsește. ה֗וֹן יֹ֭סִיף רֵעִ֣ים רַבִּ֑ים וְ֝דָ֗ל מֵרֵעֵ֥הוּ יִפָּרֵֽד׃
  5. Mărturia mincinoasă nu va fi fără de pedeapsă; și cel ce pârăște cu strâmbătate, nu va scăpà. עֵ֣ד שְׁ֭קָרִים לֹ֣א יִנָּקֶ֑ה וְיָפִ֥יחַ כְּ֝זָבִ֗ים לֹ֣א יִמָּלֵֽט׃ A 2 Lege 19, 18
  6. Mulți cinstesc fețele împăraților; iar tot cel rău se va face de ocară omului. רַ֭בִּים יְחַלּ֣וּ פְנֵֽי־נָדִ֑יב וְכׇל־הָ֝רֵ֗עַ לְאִ֣ישׁ מַתָּֽן׃
  7. Tot cel ce urăște pre fratele sărac, departe va fi și de prieteșug, gândul bun se va apropià de cei ce îi cunosc prieteșugul, și omul înțelept îl va aflà pre el, cel ce face multe rele isprăvește răutatea; iar cel ce se sfădește cu cuvinte, nu se va mântuì. כׇּ֥ל־אֲחֵי־רָ֨שׁ ׀ שְֽׂנֵאֻ֗הוּ אַ֤ף כִּ֣י מְ֭רֵעֵהוּ רָחֲק֣וּ מִמֶּ֑נּוּ מְרַדֵּ֖ף אֲמָרִ֣ים (לא) [לוֹ־]הֵֽמָּה׃
  8. Cel ce câștigă înțelepciune, se iubește pre sine, și carele păzește înțelegerea, aflà-va cele bune. קֹֽנֶה־לֵּ֭ב אֹהֵ֣ב נַפְשׁ֑וֹ שֹׁמֵ֥ר תְּ֝בוּנָ֗ה לִמְצֹא־טֽוֹב׃
  9. Mărturia mincinoasă nu va fi necertată, și cel ce ațâță răutate, pierì-va de ea. עֵ֣ד שְׁ֭קָרִים לֹ֣א יִנָּקֶ֑ה וְיָפִ֖יחַ כְּזָבִ֣ים יֹאבֵֽד׃ [פ]
  10. Nici de un folos nu este celui fără de minte desfătarea, și de va începe sluga cu semeție a stăpânì. לֹא־נָאוֶ֣ה לִכְסִ֣יל תַּעֲנ֑וּג אַ֝֗ף כִּֽי־לְעֶ֤בֶד ׀ מְשֹׁ֬ל בְּשָׂרִֽים׃
  11. Omul milostiv mult îngăduiește, și lauda lui va venì asupra celor fără de lege. שֵׂ֣כֶל אָ֭דָם הֶאֱרִ֣יךְ אַפּ֑וֹ וְ֝תִפְאַרְתּ֗וֹ עֲבֹ֣ר עַל־פָּֽשַׁע׃ 1 Cor. 6, 7
  12. Înfricoșarea împăratului asemenea este răcnirii leului, și ca roua pre iarbă așà este îmblânzirea lui. נַ֣הַם כַּ֭כְּפִיר זַ֣עַף מֶ֑לֶךְ וּכְטַ֖ל עַל־עֵ֣שֶׂב רְצוֹנֽוֹ׃
  13. Rușinea tatălui este fiul fără de minte, și nu sunt curate darurile din simbria curvei. הַוֺּ֣ת לְ֭אָבִיו בֵּ֣ן כְּסִ֑יל וְדֶ֥לֶף טֹ֝רֵ֗ד מִדְיְנֵ֥י אִשָּֽׁה׃ Pilde 17, 26 10, 1
  14. Casă și avere împart părinții fiilor; iar femeia bărbatului dela Domnul se rânduește. בַּ֣יִת וָ֭הוֹן נַחֲלַ֣ת אָב֑וֹת וּ֝מֵיְהֹוָ֗ה אִשָּׁ֥ה מַשְׂכָּֽלֶת׃
  15. Frica oprește pre bărbatul mueratic; iar sufletul celui leneș va flămânzì. עַ֭צְלָה תַּפִּ֣יל תַּרְדֵּמָ֑ה וְנֶ֖פֶשׁ רְמִיָּ֣ה תִרְעָֽב׃
  16. Cel ce păzește porunca, își păzește sufletul său; iar cel ce nu-și păzește căile sale va pierì. שֹׁמֵ֣ר מִ֭צְוָה שֹׁמֵ֣ר נַפְשׁ֑וֹ בּוֹזֵ֖ה דְרָכָ֣יו (יומת) [יָמֽוּת]׃ Lucà 11, 28
  17. Cel ce miluește pe sărac, dă împrumut lui Dumnezeu, și după darea lui se va răsplătì lui. מַלְוֵ֣ה יְ֭הֹוָה ח֣וֹנֵֽן דָּ֑ל וּ֝גְמֻל֗וֹ יְשַׁלֶּם־לֽוֹ׃ Eccl. 11, 1
  18. Ceartă pre fiul tău, că așà va fi de bună nădejde; iar la mândrie nu înălțà sufletul tău. יַסֵּ֣ר בִּ֭נְךָ כִּֽי־יֵ֣שׁ תִּקְוָ֑ה וְאֶל־הֲ֝מִית֗וֹ אַל־תִּשָּׂ֥א נַפְשֶֽׁךָ׃ Efes. 6, 4
  19. Omul cel gânditor de rău mult va păgubì; iar de va fi și lacom, și sufletul își va adauge a-l pierde. (גרל) [גְּֽדׇל־]חֵ֭מָה נֹ֣שֵׂא עֹ֑נֶשׁ כִּ֥י אִם־תַּ֝צִּ֗יל וְע֣וֹד תּוֹסִֽף׃
  20. Ascultă fiule învățătura tatălui tău, ca să fii înțelept întru cele mai de apoi ale tale. שְׁמַ֣ע עֵ֭צָה וְקַבֵּ֣ל מוּסָ֑ר לְ֝מַ֗עַן תֶּחְכַּ֥ם בְּאַחֲרִיתֶֽךָ׃
  21. Multe gânduri sunt în inima omului; iar sfatul Domnului în veac rămâne. רַבּ֣וֹת מַחֲשָׁב֣וֹת בְּלֶב־אִ֑ישׁ וַעֲצַ֥ת יְ֝הֹוָ֗ה הִ֣יא תָקֽוּם׃ Ps. 32, 11
  22. Rod omului este milosteniea, și mai bun este săracul drept de cât bogatul mincinos. תַּאֲוַ֣ת אָדָ֣ם חַסְדּ֑וֹ וְטֽוֹב־רָ֝֗שׁ מֵאִ֥ישׁ כָּזָֽב׃
  23. Frica Domnului este spre vieață omului; iar cel fără de frică se va zăbovì în locuri unde nu se află știință. יִרְאַ֣ת יְהֹוָ֣ה לְחַיִּ֑ים וְשָׂבֵ֥עַ יָ֝לִ֗ין בַּל־יִפָּ֥קֶד רָֽע׃ Ps. 33, 9
  24. Cel ce ascunde mâinile sale în sân cu nedreptate, nici la gura sa nu le va duce pre ele. טָ֘מַ֤ן עָצֵ֣ל יָ֭דוֹ בַּצַּלָּ֑חַת גַּם־אֶל־פִּ֝֗יהוּ לֹ֣א יְשִׁיבֶֽנָּה׃ Eccl. 4, 5
  25. Bătând pre făcătorul de rău, cel nepriceput mai înțelept se va face, și de vei certà pre omul înțelept, va cunoaște învățătura. לֵ֣ץ תַּ֭כֶּה וּפֶ֣תִי יַעְרִ֑ם וְהוֹכִ֥יחַ לְ֝נָב֗וֹן יָבִ֥ין דָּֽעַת׃
  26. Cel ce nu cinstește pre tatăl său, și se leapădă de muma sa, rușinà-se-va și ocărît va fi. מְֽשַׁדֶּד־אָ֭ב יַבְרִ֣יחַ אֵ֑ם בֵּ֝֗ן מֵבִ֥ישׁ וּמַחְפִּֽיר׃
  27. Fiul carele părăsește a păzì învățătura tatălui său, va deprinde graiuri rele. חֲֽדַל־בְּ֭נִי לִשְׁמֹ֣עַ מוּסָ֑ר לִ֝שְׁג֗וֹת מֵאִמְרֵי־דָֽעַת׃
  28. Cel ce chezășuește copilul fără de minte, rușinà-va dreptatea, și gura celor necredincioși înghițì-và judecata. עֵ֣ד בְּ֭לִיַּעַל יָלִ֣יץ מִשְׁפָּ֑ט וּפִ֥י רְ֝שָׁעִ֗ים יְבַלַּע־אָֽוֶן׃
  29. Se gătesc celor neastâmpărați bice și cazne, asemenea și celor fără de minte. נָכ֣וֹנוּ לַלֵּצִ֣ים שְׁפָטִ֑ים וּ֝מַהֲלֻמ֗וֹת לְגֵ֣ו כְּסִילִֽים׃

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.