Ediția sinodală, București 1914

Pilde 15

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Roadele iscusinței. Mijloace împrotiva păcatelor.

  1. Mânia pierde și pre cei înțelepți; iar răspunsul cucernic întoarce mânia și cuvântul aspru aprinde mânia. מַֽעֲנֶה־רַּ֭ךְ יָשִׁ֣יב חֵמָ֑ה וּדְבַר־עֶ֝֗צֶב יַעֲלֶה־אָֽף׃
  2. Limba înțelepților știe cele bune; iar gura celor neînțelepți spune rele. לְשׁ֣וֹן חֲ֭כָמִים תֵּיטִ֣יב דָּ֑עַת וּפִ֥י כְ֝סִילִ֗ים יַבִּ֥יעַ אִוֶּֽלֶת׃ Eccles. 10, 12
  3. În tot locul ochii Domnului văd pre cei răi și pre cei buni. בְּֽכׇל־מָ֭קוֹם עֵינֵ֣י יְהֹוָ֑ה צֹ֝פ֗וֹת רָעִ֥ים וְטוֹבִֽים׃ Iov 34, 21 Ierem. 16, 16
  4. Vindecarea limbii este pom de vieață, și cel ce o păzește acesta se va umpleà de duh. מַרְפֵּ֣א לָ֭שׁוֹן עֵ֣ץ חַיִּ֑ים וְסֶ֥לֶף בָּ֝֗הּ שֶׁ֣בֶר בְּרֽוּחַ׃ Pilde 13, 12
  5. Cel fără de minte batjocorește învățătura tatălui său; iar cel ce ține porunca este mai înțelept. În prisosirea dreptăței putere multă este; iar cei necredincioși cu toată rădăcina vor pierì de pre pământ. אֱוִ֗יל יִ֭נְאַץ מוּסַ֣ר אָבִ֑יו וְשֹׁמֵ֖ר תּוֹכַ֣חַת יַעְרִֽים׃ 3 Mac. 4, 1
  6. În casele drepților tărie este multă, iar rodurile necredincioșilor vor pierì. בֵּ֣ית צַ֭דִּיק חֹ֣סֶן רָ֑ב וּבִתְבוּאַ֖ת רָשָׁ֣ע נֶעְכָּֽרֶת׃ 1 Tim. 6, 18 19
  7. Buzele drepților se leagă cu pricepere; iar inima celor neînțelepți nu este întărită. שִׂפְתֵ֣י חֲ֭כָמִים יְזָ֣רוּ דָ֑עַת וְלֵ֖ב כְּסִילִ֣ים לֹא־כֵֽן׃
  8. Jertfele necredincioșilor urâciune sunt Domnului; iar rugăciunile celor ce se îndreptează sunt primite de dânsul. זֶ֣בַח רְ֭שָׁעִים תּוֹעֲבַ֣ת יְהֹוָ֑ה וּתְפִלַּ֖ת יְשָׁרִ֣ים רְצוֹנֽוֹ׃ Isaia 1, 11 Amos 5, 22
  9. Urâciune sunt Domnului căile necredincioșilor; iar pre cei ce umblă după dreptate îi iubește. תּוֹעֲבַ֣ת יְ֭הֹוָה דֶּ֣רֶךְ רָשָׁ֑ע וּמְרַדֵּ֖ף צְדָקָ֣ה יֶאֱהָֽב׃
  10. Învățătura celui fără de răutate se cunoaște dela cei ce trec; iar cei ce urăsc certarea se sfârșesc grozav. מוּסָ֣ר רָ֭ע לְעֹזֵ֣ב אֹ֑רַח שׂוֹנֵ֖א תוֹכַ֣חַת יָמֽוּת׃
  11. Iadul și pierzarea de față sunt la Domnul, cum dar nu și inimile oamenilor? שְׁא֣וֹל וַ֭אֲבַדּוֹן נֶ֣גֶד יְהֹוָ֑ה אַ֝֗ף כִּֽי־לִבּ֥וֹת בְּֽנֵי־אָדָֽם׃ Iov 26, 6 Ierem. 17, 10
  12. Cel neînvățat nu va iubì pre cei ce-l ceartă pre el; și cu cei înțelepți nu va vorbì. לֹ֣א יֶאֱהַב־לֵ֭ץ הוֹכֵ֣חַֽ ל֑וֹ אֶל־חֲ֝כָמִ֗ים לֹ֣א יֵלֵֽךְ׃
  13. Inima veselindu-se înflorește fața; iar fiind întru scârbă se mâhnește. לֵ֣ב שָׂ֭מֵחַ יֵיטִ֣ב פָּנִ֑ים וּבְעַצְּבַת־לֵ֝֗ב ר֣וּחַ נְכֵאָֽה׃ Eccl. 8, 1
  14. Inima dreaptă caută știință; iar gura celor neînvățați caută cele rele. לֵ֣ב נָ֭בוֹן יְבַקֶּשׁ־דָּ֑עַת (ופני) [וּפִ֥י] כְ֝סִילִ֗ים יִרְעֶ֥ה אִוֶּֽלֶת׃
  15. În toată vremea ochii celor răi primesc cele rele, iar cei buni sunt în liniște pururea. כׇּל־יְמֵ֣י עָנִ֣י רָעִ֑ים וְטֽוֹב־לֵ֝֗ב מִשְׁתֶּ֥ה תָמִֽיד׃
  16. Mai bună este o părticică mică cu frica Domnului, decât vistierii mari fără de frică. טוֹב־מְ֭עַט בְּיִרְאַ֣ת יְהֹוָ֑ה מֵאוֹצָ֥ר רָ֝֗ב וּמְה֥וּמָה בֽוֹ׃ 1 Tim. 6, 8 9 Ps. 36, 16
  17. Mai bun este ospățul cu legumi spre dragoste și spre prieteșug, decât vițelul dela iesle cu vrajbă. ט֤וֹב אֲרֻחַ֣ת יָ֭רָק וְאַהֲבָה־שָׁ֑ם מִשּׁ֥וֹר אָ֝ב֗וּס וְשִׂנְאָה־בֽוֹ׃ Ps. 36, 16
  18. Omul mânios ațâță gâlcevi; iar cel ce rabdă mult, potolește și ceea ce va să fie. אִ֣ישׁ חֵ֭מָה יְגָרֶ֣ה מָד֑וֹן וְאֶ֥רֶךְ אַ֝פַּ֗יִם יַשְׁקִ֥יט רִֽיב׃
  19. Omul cel îndelung răbdător împacă vrăjbile; iar cel necredincios mai vârtos le întărîtă. דֶּ֣רֶךְ עָ֭צֵל כִּמְשֻׂ֣כַת חָ֑דֶק וְאֹ֖רַח יְשָׁרִ֣ים סְלֻלָֽה׃
  20. Căile celor leneși sunt așternute cu spini; iar ale celor harnici sunt netede. בֵּ֣ן חָ֭כָם יְשַׂמַּח־אָ֑ב וּכְסִ֥יל אָ֝דָ֗ם בּוֹזֶ֥ה אִמּֽוֹ׃
  21. Fiul înțelept veselește pre tatăl său; iar fiul neînțelept batjocorește pre muma sa. אִ֭וֶּלֶת שִׂמְחָ֣ה לַחֲסַר־לֵ֑ב וְאִ֥ישׁ תְּ֝בוּנָ֗ה יְיַשֶּׁר־לָֽכֶת׃
  22. Cărările celui nebun sunt lipsite de înțelepciune; iar omul cel înțelept drept umblă. הָפֵ֣ר מַ֭חֲשָׁבוֹת בְּאֵ֣ין ס֑וֹד וּבְרֹ֖ב יוֹעֲצִ֣ים תָּקֽוּם׃
  23. Schimbă gândurile cei ce nu cinstesc adunarea; iar în inimile celor ce se sfătuesc rămâne sfatul. שִׂמְחָ֣ה לָ֭אִישׁ בְּמַעֲנֵה־פִ֑יו וְדָבָ֖ר בְּעִתּ֣וֹ מַה־טּֽוֹב׃
  24. Că nu-l ascultă pre el cel rău, nici va zice cevà de folos, și bun adunării de obște. אֹ֣רַח חַ֭יִּים לְמַ֣עְלָה לְמַשְׂכִּ֑יל לְמַ֥עַן ס֝֗וּר מִשְּׁא֥וֹל מָֽטָּה׃
  25. Căile vieții sunt cugetele celui înțelegător, ca să se ferească de iad, și să se mântuiască. בֵּ֣ית גֵּ֭אִים יִסַּ֥ח ׀ יְהֹוָ֑ה וְ֝יַצֵּ֗ב גְּב֣וּל אַלְמָנָֽה׃
  26. Casele defăimătorilor le surpă Domnul, și întărește hotarul văduvei. תּוֹעֲבַ֣ת יְ֭הֹוָה מַחְשְׁב֣וֹת רָ֑ע וּ֝טְהֹרִ֗ים אִמְרֵי־נֹֽעַם׃
  27. Urâciune este Domnului gândul nedrept; iar cuvintele celor curați sunt cuvioase. עֹכֵ֣ר בֵּ֭יתוֹ בּוֹצֵ֣עַ בָּ֑צַע וְשׂוֹנֵ֖א מַתָּנֹ֣ת יִחְיֶֽה׃
  28. Pierde-se pre sine cel ce ià daruri; iar cel ce urăște luarea de daruri viu va fì. לֵ֣ב צַ֭דִּיק יֶהְגֶּ֣ה לַעֲנ֑וֹת וּפִ֥י רְ֝שָׁעִ֗ים יַבִּ֥יעַ רָעֽוֹת׃ Lev. 25, 36 A 2 Lege 16, 19 Ps. 14, 5
  29. Cu milosteniile și cu credința se curățesc păcatele, și cu frica Domnului se ferește fiecare de rău. רָח֣וֹק יְ֭הֹוָה מֵרְשָׁעִ֑ים וּתְפִלַּ֖ת צַדִּיקִ֣ים יִשְׁמָֽע׃
  30. Inimile drepților se învață credință; iar gura necredincioșilor răspunde rele. מְֽאוֹר־עֵ֭ינַיִם יְשַׂמַּֽח־לֵ֑ב שְׁמוּעָ֥ה ט֝וֹבָ֗ה תְּדַשֶּׁן־עָֽצֶם׃
  31. Primite sunt la Domnul căile oamenilor drepți, că prin acelea și vrăjmașii prietini se fac. אֹ֗זֶן שֹׁ֭מַעַת תּוֹכַ֣חַת חַיִּ֑ים בְּקֶ֖רֶב חֲכָמִ֣ים תָּלִֽין׃
  32. Departe stă Dumnezeu de cei necredincioși; iar rugăciunile drepților le ascultă. פּוֹרֵ֣עַ מ֭וּסָר מוֹאֵ֣ס נַפְשׁ֑וֹ וְשׁוֹמֵ֥עַ תּ֝וֹכַ֗חַת ק֣וֹנֶה לֵּֽב׃
  33. Mai bună este puțină luare cu dreptate; decât roduri multe cu nedreptate. יִרְאַ֣ת יְ֭הֹוָה מוּסַ֣ר חׇכְמָ֑ה וְלִפְנֵ֖י כָב֣וֹד עֲנָוָֽה׃

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.