În capitolul acesta ediția 1914, care urmează Septuaginta, împarte textul altfel decât textul ebraic — alt număr de versete, uneori altă graniță de capitol. Ca să nu punem ebraica lângă versetul greșit, aici n-o arătăm. De ce diferă cele două.
Lauda iscusinței în vieață.
- Femeile cele înțelepte au zidit case; iar cea fără de minte le-a surpat cu mâinile sale.
- Cel ce umblă drept, se teme de Domnul; iar cel ce umblă strâmb pre căile sale, se va defăimà. Iov 12, 4
- Din gura nebunilor toiag de ocară; iar buzele înțelepților îi păzesc pre ei.
- Unde nu sunt boi ieslea este deșartă; iar unde sunt holde multe, arătată este tăria boului.
- Mărturia credincioasă nu minte, iar mărturia strâmbă ațâță minciuni. Eșire 23, 1
- Căutà-vei înțelepciunea la cei răi, și nu o vei aflà; iar la cei înțelepți lesne este simțirea.
- Toate sunt împrotivă omului fără de minte; iar armele simțirii sunt buzele cele înțelepte.
- Înțelepciunea celor învățați este a și cunoaște căile sale; iar gândul celor fără de minte este în rătăcire. Pilde 10, 24
- Caselor celor fărădelege le trebuește curățenia; iar casele drepților sunt plăcute.
- Inima simțitoare a omului, mâhnește sufletul său, iar când se veselește, nu se amestecă cu ocara.
- Casele celor necurați se vor stinge; iar lăcașurile celor drepți se vor întărì.
- Este cale, care se pare oamenilor dreaptă; iar sfârșitul ei duce în fundul iadului.
- În veselie nu se amestecă întristarea; iar mai pre urmă bucuria se întoarce în plâns. Lucà 6, 5
- De căile sale se va săturà cel îndrăzneț cu inima; iar din cugetele sale este omul bun.
- Omul cel fără de răutate crede tot cuvântul; iar cel înțelept vine la pocăință.
- Înțeleptul temându-se, se ferește de rău; iar cel fără de minte nădăjduindu-se în sine, se amestecă cu cel fărădelege.
- Cel grabnic la mânie lucrează fără de socoteală; iar omul înțelept multe rabdă.
- Nebunii împart răutatea; iar cei cu minte se țin de știință.
- Lunecà-vor cei răi înaintea celor buni; și cei necredincioși vor slujì la ușile celor drepți.
- Prietenii vor urî pe prietenii cei săraci; iar prietenii celor bogați sunt mulți.
- Cel ce nu cinstește pre cel mișel, păcătuește; iar cel ce miluește pre săraci fericit este.
- Fiind rătăciți cei nedrepți, lucrează rele; iar cei buni fac milă și adevăr.
- Nu știu mila și credința făcătorii de rele; iar mila și credința, este la cei ce lucrează cele bune.
- Tot cel ce poartă grije, are de prisosit; iar cel dezmierdat și nepurtător de grije în lipsă va fì.
- Cunună înțelepților este bogăția lor; iar vieața nebunilor este rea.
- Mântuește din rele sufletul mărturia credincioasă; iar cel viclean ațâță minciună.
- Întru frica Domnului este nădejdea celui tare, și fiilor săi va lăsà reazem de pace.
- Frica Domnului este izvor de vieață, și pre cel ce o are îl face a se ferì de lațul morții.
- Mărirea împăratului este în popor mult; iar în poporul puțin, este pierderea celui puternic.
- Omul cel mult răbdător este cu mare înțelepciune, iar cel foarte fricos este neînțelept.
- Omul blând este doftor inimii; iar cariul oaselor este inima simțitoare.
- Cel ce grăește de rău pre săracul, mânie pre cel ce l-au făcut pre el; iar cel ce miluește pre sărac, cinstește pre cel ce l-au făcut pre el. Iov 31, 15
- Întru răutatea sa va pierì necredinciosul; iar cel ce nădăjduește spre Domnul, drept este întru bunătatea sa.
- Inima cea bună a bărbatului odihnește înțelepciunea; iar inima nebunilor nu se cunoaște.
- Dreptatea înalță neamul; iar păcatele împuținează semințiile.
- Primită este împăratului sluga înțeleaptă; și cu păstrarea sa leapădă dela sine ocara.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.