Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.
Slava noului Ierusalim.
- Veselește-te cea stearpă, care nu naști, dă glas și strigă, ceea ce nu aveai dureri de naștere, că mai mulți sunt fiii celei pustie, decât acelei ce are bărbat. רׇנִּ֥י עֲקָרָ֖ה לֹ֣א יָלָ֑דָה פִּצְחִ֨י רִנָּ֤ה וְצַֽהֲלִי֙ לֹא־חָ֔לָה כִּֽי־רַבִּ֧ים בְּֽנֵי־שׁוֹמֵמָ֛ה מִבְּנֵ֥י בְעוּלָ֖ה אָמַ֥ר יְהֹוָֽה׃ Galat. 4, 27
- Că au zis Domnul: lărgește locul cortului tău și pieile corturilor tale le întinde, nu le scumpì, lungește funiile tale, și țărușii tăi împuternicește-i. הַרְחִ֣יבִי ׀ מְק֣וֹם אׇהֳלֵ֗ךְ וִירִיע֧וֹת מִשְׁכְּנוֹתַ֛יִךְ יַטּ֖וּ אַל־תַּחְשֹׂ֑כִי הַאֲרִ֙יכִי֙ מֵיתָרַ֔יִךְ וִיתֵדֹתַ֖יִךְ חַזֵּֽקִי׃
- Încă și deadreapta și deastânga lățește, și sămânța ta va moștenì neamuri, și cetăți pustii vei lăcuì. כִּֽי־יָמִ֥ין וּשְׂמֹ֖אול תִּפְרֹ֑צִי וְזַרְעֵךְ֙ גּוֹיִ֣ם יִירָ֔שׁ וְעָרִ֥ים נְשַׁמּ֖וֹת יוֹשִֽׁיבוּ׃
- Nu te teme, pentrucă te-ai rușinat, nici să’ți fie rușine, pentrucă te-ai ocărît, că de rușinea cea veșnică vei uità, și de ocara văduviei tale mai mult nu’ți vei aduce aminte. אַל־תִּֽירְאִי֙ כִּֽי־לֹ֣א תֵב֔וֹשִׁי וְאַל־תִּכָּלְמִ֖י כִּ֣י לֹ֣א תַחְפִּ֑ירִי כִּ֣י בֹ֤שֶׁת עֲלוּמַ֙יִךְ֙ תִּשְׁכָּ֔חִי וְחֶרְפַּ֥ת אַלְמְנוּתַ֖יִךְ לֹ֥א תִזְכְּרִי־עֽוֹד׃
- Că Domnul cel ce te-au făcut pre tine, Domnul Savaot este numele lui, și cel ce te izbăvește pre tine, el este Dumnezeul lui Israil, Dumnezeu atot pământul se va chemà. כִּ֤י בֹעֲלַ֙יִךְ֙ עֹשַׂ֔יִךְ יְהֹוָ֥ה צְבָא֖וֹת שְׁמ֑וֹ וְגֹֽאֲלֵךְ֙ קְד֣וֹשׁ יִשְׂרָאֵ֔ל אֱלֹהֵ֥י כׇל־הָאָ֖רֶץ יִקָּרֵֽא׃ Lucà 1, 32 1 Tim. 2, 5
- Nu ca pre o femeie părăsită și slabă la inimă te-au chemat pre tine Domnul, nici ca pre o femeie din tinerețe urîtă, zis-au Dumnezeul tău. כִּֽי־כְאִשָּׁ֧ה עֲזוּבָ֛ה וַעֲצ֥וּבַת ר֖וּחַ קְרָאָ֣ךְ יְהֹוָ֑ה וְאֵ֧שֶׁת נְעוּרִ֛ים כִּ֥י תִמָּאֵ֖ס אָמַ֥ר אֱלֹהָֽיִךְ׃
- Puțină vreme te-am părăsit, și cu milă mare te voiu miluì. בְּרֶ֥גַע קָטֹ֖ן עֲזַבְתִּ֑יךְ וּבְרַחֲמִ֥ים גְּדֹלִ֖ים אֲקַבְּצֵֽךְ׃
- Întru mânie puțină am întors fața mea de către tine, și cu milă veșnică te voiu miluì, zis-au cel ce te-au izbăvit pre tine Domnul. בְּשֶׁ֣צֶף קֶ֗צֶף הִסְתַּ֨רְתִּי פָנַ֥י רֶ֙גַע֙ מִמֵּ֔ךְ וּבְחֶ֥סֶד עוֹלָ֖ם רִחַמְתִּ֑יךְ אָמַ֥ר גֹּאֲלֵ֖ךְ יְהֹוָֽה׃ [ס]
- Dela apa care a fost pe vremea lui Noe, aceasta este mie, precum m’am jurat lui în vremea aceea, că mai mult nu mă voiu mânieà asupra pământului pentru tine. כִּֽי־מֵ֥י נֹ֙חַ֙ זֹ֣את לִ֔י אֲשֶׁ֣ר נִשְׁבַּ֗עְתִּי מֵעֲבֹ֥ר מֵי־נֹ֛חַ ע֖וֹד עַל־הָאָ֑רֶץ כֵּ֥ן נִשְׁבַּ֛עְתִּי מִקְּצֹ֥ף עָלַ֖יִךְ וּמִגְּעׇר־בָּֽךְ׃ Fac. 8, 21
- Nici cu înfricoșarea ta voiu mutà munții, și dealurile nu se vor clătì; așà nici mila mea nu va lipsì dela tine, nici legătura păcii mele nu se va luà, că au zis Domnul cel milostiv ție: כִּ֤י הֶהָרִים֙ יָמ֔וּשׁוּ וְהַגְּבָע֖וֹת תְּמוּטֶ֑ינָה וְחַסְדִּ֞י מֵאִתֵּ֣ךְ לֹא־יָמ֗וּשׁ וּבְרִ֤ית שְׁלוֹמִי֙ לֹ֣א תָמ֔וּט אָמַ֥ר מְרַחֲמֵ֖ךְ יְהֹוָֽה׃ [ס] Ps. 45, 2 Ozie 2, 20 Ierem. 32, 40
- Smerită și neașezată ai fost, n’ai avut mângâere, iată eu gătesc ție piatra ta, rubinul și temeliile tale sapfir. עֲנִיָּ֥ה סֹעֲרָ֖ה לֹ֣א נֻחָ֑מָה הִנֵּ֨ה אָנֹכִ֜י מַרְבִּ֤יץ בַּפּוּךְ֙ אֲבָנַ֔יִךְ וִֽיסַדְתִּ֖יךְ בַּסַּפִּירִֽים׃
- Și voiu pune zăbrelele tale iaspis, și porțile tale pietre de cristal, și zidul tău pietre alese. וְשַׂמְתִּ֤י כַּֽדְכֹד֙ שִׁמְשֹׁתַ֔יִךְ וּשְׁעָרַ֖יִךְ לְאַבְנֵ֣י אֶקְדָּ֑ח וְכׇל־גְּבוּלֵ֖ךְ לְאַבְנֵי־חֵֽפֶץ׃
- Și pre toți fiii tăi învățați lui Dumnezeu, și întru multă pace vor fì fiii tăi. וְכׇל־בָּנַ֖יִךְ לִמּוּדֵ֣י יְהֹוָ֑ה וְרַ֖ב שְׁל֥וֹם בָּנָֽיִךְ׃ Ioan 6, 45
- Și cu dreptate te vei zidì, depărtează-te de nedreptate, și nu te vei teme, și cutremur nu se va apropià la tine. בִּצְדָקָ֖ה תִּכּוֹנָ֑נִי רַחֲקִ֤י מֵעֹ֙שֶׁק֙ כִּי־לֹ֣א תִירָ֔אִי וּמִ֨מְּחִתָּ֔ה כִּ֥י לֹֽא־תִקְרַ֖ב אֵלָֽיִךְ׃
- Iată nemernici vor venì pentru mine la tine, și vor lăcuì la tine, și vor scăpà la tine. הֵ֣ן גּ֥וֹר יָג֛וּר אֶ֖פֶס מֵאוֹתִ֑י מִי־גָ֥ר אִתָּ֖ךְ עָלַ֥יִךְ יִפּֽוֹל׃
- Iată eu te-am zidit pre tine, nu ca fierarul suflând cărbuni, și scoțând unelte la lucru, și eu te-am zidit, nu ca să te stric cu pierzare. (הן) [הִנֵּ֤ה] אָנֹכִי֙ בָּרָ֣אתִי חָרָ֔שׁ נֹפֵ֙חַ֙ בְּאֵ֣שׁ פֶּחָ֔ם וּמוֹצִ֥יא כְלִ֖י לְמַעֲשֵׂ֑הוּ וְאָנֹכִ֛י בָּרָ֥אתִי מַשְׁחִ֖ית לְחַבֵּֽל׃
- Tot lucrul făcut împrotiva ta, nu va sporì, și tot glasul se va sculà asupra ta la judecată, pre toți aceia vei biruì, și cei supuși ai tăi vor fì într’însul; este moștenire celor ce slujesc Domnului, și voi veți fì mie drepți, zice Domnul. כׇּל־כְּלִ֞י יוּצַ֤ר עָלַ֙יִךְ֙ לֹ֣א יִצְלָ֔ח וְכׇל־לָשׁ֛וֹן תָּקוּם־אִתָּ֥ךְ לַמִּשְׁפָּ֖ט תַּרְשִׁ֑יעִי זֹ֡את נַחֲלַת֩ עַבְדֵ֨י יְהֹוָ֧ה וְצִדְקָתָ֛ם מֵאִתִּ֖י נְאֻם־יְהֹוָֽה׃ [ס] Ozie 2, 18
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.