Ediția sinodală, București 1914

Iov 7

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Iov se tânguește de ticăloșia omului.

  1. Au nu este luptă vieața omului pre pământ? Și ca a muncitorului cu ziua vieața lui? הֲלֹֽא־צָבָ֣א לֶֽאֱנ֣וֹשׁ (על) [עֲלֵי־]אָ֑רֶץ וְכִימֵ֖י שָׂכִ֣יר יָמָֽיו׃ Iov 14, 5 6
  2. Sau ca o slugă, care se teme de Domnul său, și caută umbră, sau ca un năimit, care așteaptă plata sa? כְּעֶ֥בֶד יִשְׁאַף־צֵ֑ל וּ֝כְשָׂכִ֗יר יְקַוֶּ֥ה פׇעֳלֽוֹ׃
  3. Așà și eu am ajuns luni deșarte, și nopți de dureri s’au dat mie. כֵּ֤ן הׇנְחַ֣לְתִּי לִ֭י יַרְחֵי־שָׁ֑וְא וְלֵיל֥וֹת עָ֝מָ֗ל מִנּוּ־לִֽי׃ Ps. 6, 6
  4. De mă culc zic: când va fi ziuă, și dacă mă scol, iarăși când va fì seară, și mă umplu de dureri de seara până dimineața. אִם־שָׁכַ֗בְתִּי וְאָמַ֗רְתִּי מָתַ֣י אָ֭קוּם וּמִדַּד־עָ֑רֶב וְשָׂבַ֖עְתִּי נְדֻדִ֣ים עֲדֵי־נָֽשֶׁף׃ Isaia 21, 4
  5. Și se frământă trupul meu de putrezimea viermilor, și moiu grunzii pământului răzându-mi puroiul. לָ֘בַ֤שׁ בְּשָׂרִ֣י רִ֭מָּה (וגיש) [וְג֣וּשׁ] עָפָ֑ר עוֹרִ֥י רָ֝גַ֗ע וַיִּמָּאֵֽס׃
  6. Vieața mea este mai scurtă decât graiul, și a pierit întru nădejde deșartă. יָמַ֣י קַ֭לּוּ מִנִּי־אָ֑רֶג וַ֝יִּכְל֗וּ בְּאֶ֣פֶס תִּקְוָֽה׃
  7. Adu-ți aminte dar că vieața mea este duh, și nu se va mai întoarce ochiul meu, ca să vază bune. זְ֭כֹר כִּי־ר֣וּחַ חַיָּ֑י לֹא־תָשׁ֥וּב עֵ֝ינִ֗י לִרְא֥וֹת טֽוֹב׃ Ps. 89, 5 6 7
  8. Nu mă va mai vedeà ochiul celui ce mă priveà, ochii tăi spre mine, și eu nu mai sunt. לֹא־תְ֭שׁוּרֵנִי עֵ֣ין רֹ֑אִי עֵינֶ֖יךָ בִּ֣י וְאֵינֶֽנִּי׃
  9. Ca un nor ce trece pre cer, așà se va pogorî omul în iad, și nu se va mai suì. כָּלָ֣ה עָ֭נָן וַיֵּלַ֑ךְ כֵּ֥ן יוֹרֵ֥ד שְׁ֝א֗וֹל לֹ֣א יַעֲלֶֽה׃
  10. Nici se va întoarce la casa sa, nici îl va mai cunoaște pre el în locul lui. לֹא־יָשׁ֣וּב ע֣וֹד לְבֵית֑וֹ וְלֹא־יַכִּירֶ֖נּוּ ע֣וֹד מְקֹמֽוֹ׃
  11. Nici eu dar voiu cruțà gura mea, ci voiu grăì fiind în necaz, deschide-o-voiu de amărăciunea sufletului meu fiind cuprins. גַּם־אֲנִי֮ לֹ֤א אֶחֱשׇׂ֫ךְ־פִּ֥י אֲֽ֭דַבְּרָה בְּצַ֣ר רוּחִ֑י אָ֝שִׂ֗יחָה בְּמַ֣ר נַפְשִֽׁי׃
  12. Au doar marea sunt eu, au balaur? Că m’ai îngrădit? הֲֽיָם־אָ֭נִי אִם־תַּנִּ֑ין כִּֽי־תָשִׂ֖ים עָלַ֣י מִשְׁמָֽר׃
  13. Că am zis: mângâià-mă-va pre mine patul meu, și voiu grăì deosebi în așternutul meu. כִּֽי־אָ֭מַרְתִּי תְּנַחֲמֵ֣נִי עַרְשִׂ֑י יִשָּׂ֥א בְ֝שִׂיחִ֗י מִשְׁכָּבִֽי׃
  14. Mă înfricoșezi cu visuri, și cu vedenii mă îngrozești. וְחִתַּתַּ֥נִי בַחֲלֹמ֑וֹת וּֽמֵחֶזְיֹנ֥וֹת תְּבַעֲתַֽנִּי׃
  15. Dezlegà-vei de duhul meu sufletul meu, și de moarte oasele mele. וַתִּבְחַ֣ר מַחֲנָ֣ק נַפְשִׁ֑י מָ֝֗וֶת מֵעַצְמוֹתָֽי׃
  16. Că nu voiu grăì în veac, ca să rabd, depărtează-te dela mine, că deșartă este vieața mea. מָ֭אַסְתִּי לֹא־לְעֹלָ֣ם אֶחְיֶ֑ה חֲדַ֥ל מִ֝מֶּ֗נִּי כִּי־הֶ֥בֶל יָמָֽי׃ Iov 10, 20
  17. Că ce este omul, că l-ai mărit pre el? Sau că iei aminte spre el? מָֽה־אֱ֭נוֹשׁ כִּ֣י תְגַדְּלֶ֑נּוּ וְכִֽי־תָשִׁ֖ית אֵלָ֣יו לִבֶּֽךָ׃ Ps. 8, 5
  18. Că-l cercetezi pre el până dimineața? Și la odihnă îl judeci pre el? וַתִּפְקְדֶ֥נּוּ לִבְקָרִ֑ים לִ֝רְגָעִ֗ים תִּבְחָנֶֽנּוּ׃
  19. Până când nu mă slobozi, nici mă lași? Până când voiu înghiți scuipatul meu cu durere? כַּ֭מָּה לֹא־תִשְׁעֶ֣ה מִמֶּ֑נִּי לֹֽא־תַ֝רְפֵּ֗נִי עַד־בִּלְעִ֥י רֻקִּֽי׃
  20. De am păcătuit eu, ce voiu putea face, cel ce știi gândul oamenilor? Pentruce m’ai pus împrotivnic ție? Și sunt ție sarcină? חָטָ֡אתִי מָ֤ה אֶפְעַ֨ל ׀ לָךְ֮ נֹצֵ֢ר הָ֫אָדָ֥ם לָ֤מָה שַׂמְתַּ֣נִי לְמִפְגָּ֣ע לָ֑ךְ וָאֶהְיֶ֖ה עָלַ֣י לְמַשָּֽׂא׃ 1 Timot. 4, 10
  21. Pentruce n’ai uitat fărădelegea mea, și n’ai curățit păcatul meu? Și acum în pământ voiu merge, și mâine dimineață nu voiu mai fì. וּמֶ֤ה ׀ לֹא־תִשָּׂ֣א פִשְׁעִי֮ וְתַעֲבִ֢יר אֶת־עֲוֺ֫נִ֥י כִּֽי־עַ֭תָּה לֶעָפָ֣ר אֶשְׁכָּ֑ב וְשִׁ֖חַרְתַּ֣נִי וְאֵינֶֽנִּי׃ [פ] Ps. 36, 10

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.