Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.
Cuvântul lui Sofar că fericirea necredincioșilor este nestatornică.
- Și răspunzând Sofar Mineul a zis: וַ֭יַּעַן צֹפַ֥ר הַֽנַּעֲמָתִ֗י וַיֹּאמַֽר׃
- Nu gândeam eu că tu așà vei răspunde împrotivă, și nu înțelegi mai mult decât mine. לָ֭כֵן שְׂעִפַּ֣י יְשִׁיב֑וּנִי וּ֝בַעֲב֗וּר ח֣וּשִׁי בִֽי׃
- Învățătură de mustrare am auzit și duhul din priceperea mea răspunde. מוּסַ֣ר כְּלִמָּתִ֣י אֶשְׁמָ֑ע וְ֝ר֗וּחַ מִֽבִּינָתִ֥י יַעֲנֵֽנִי׃
- Au doar acestea le știi încă de când s’a ivit om pre pământ? הֲזֹ֣את יָ֭דַעְתָּ מִנִּי־עַ֑ד מִנִּ֤י שִׂ֖ים אָדָ֣ם עֲלֵי־אָֽרֶץ׃
- Că veselia celor necredincioși este cădere minunată, și bucuria celor fărădelege, pierzare. כִּ֤י רִנְנַ֣ת רְ֭שָׁעִים מִקָּר֑וֹב וְשִׂמְחַ֖ת חָנֵ֣ף עֲדֵי־רָֽגַע׃ Ps. 83, 10-11
- De se vor suì în cer darurile lui, și de se va atinge de nori jertfa lui. אִם־יַעֲלֶ֣ה לַשָּׁמַ֣יִם שִׂיא֑וֹ וְ֝רֹאשׁ֗וֹ לָעָ֥ב יַגִּֽיעַ׃
- Când i se va păreà, că este întemeiat, atunci de tot va pierì, și cei ce l-au știu pre el, vor zice: unde este? כְּֽ֭גֶלְלוֹ לָנֶ֣צַח יֹאבֵ֑ד רֹ֝אָ֗יו יֹאמְר֥וּ אַיּֽוֹ׃
- Ca un vis ce a zburat, nu se va aflà, și a pierit ca o nălucă de noapte. כַּחֲל֣וֹם יָ֭עוּף וְלֹ֣א יִמְצָא֑וּהוּ וְ֝יֻדַּ֗ד כְּחֶזְי֥וֹן לָֽיְלָה׃ Ps. 72, 19
- Ochiul care a văzut, nu va mai vedeà și nu-l va mai cunoaște pre el locul său. עַ֣יִן שְׁ֭זָפַתּוּ וְלֹ֣א תוֹסִ֑יף וְלֹֽא־ע֝֗וֹד תְּשׁוּרֶ֥נּוּ מְקוֹמֽוֹ׃
- Pre fiii lui îi va pierde cei mai de jos, și mâinile lui se vor aprinde de dureri. בָּ֭נָיו יְרַצּ֣וּ דַלִּ֑ים וְ֝יָדָ֗יו תָּשֵׁ֥בְנָה אוֹנֽוֹ׃ Ps. 108, 8 9
- Oasele lui pline de tinerețe vor dormì cu dânsul în țărână. עַ֭צְמוֹתָיו מָלְא֣וּ עֲלוּמָ֑ו וְ֝עִמּ֗וֹ עַל־עָפָ֥ר תִּשְׁכָּֽב׃
- De s’ar îndulcì în gura lui răutatea, ascunde-o-va pre ea supt limba sa. אִם־תַּמְתִּ֣יק בְּפִ֣יו רָעָ֑ה יַ֝כְחִידֶ֗נָּה תַּ֣חַת לְשֹׁנֽוֹ׃
- Nu se va îndurà de ea, și nu o va părăsì pre ea, și o va adunà pre ea în mijlocul grumazului său. יַחְמֹ֣ל עָ֭לֶיהָ וְלֹ֣א יַעַזְבֶ֑נָּה וְ֝יִמְנָעֶ֗נָּה בְּת֣וֹךְ חִכּֽוֹ׃
- Și nu va puteà să-și ajute luiș, fiere de aspidă este în pântecele lui. לַ֭חְמוֹ בְּמֵעָ֣יו נֶהְפָּ֑ךְ מְרוֹרַ֖ת פְּתָנִ֣ים בְּקִרְבּֽוֹ׃
- Avuțiea cu nedreptul adunată se va scoate din casa lui, scoate-o-va pre ea îngerul. חַ֣יִל בָּ֭לַע וַיְקִאֶ֑נּוּ מִ֝בִּטְנ֗וֹ יֹרִשֶׁ֥נּוּ אֵֽל׃ Eccles. 5, 12
- Venin de balauri va suge, și să-l omoare pre el limba șarpelui. רֹאשׁ־פְּתָנִ֥ים יִינָ֑ק תַּ֝הַרְגֵ֗הוּ לְשׁ֣וֹן אֶפְעֶֽה׃
- Să nu vază mulgerea vitelor, nici strânsura mierii și a untului. אַל־יֵ֥רֶא בִפְלַגּ֑וֹת נַהֲרֵ֥י נַ֝חֲלֵ֗י דְּבַ֣שׁ וְחֶמְאָֽה׃ Iov 29, 6
- În zadar și în deșert s’a ostenit spre avuție, din care nu va gustà, ca cevà vârtos ce nu se poate mestecà, nici înghițì. מֵשִׁ֣יב יָ֭גָע וְלֹ֣א יִבְלָ֑ע כְּחֵ֥יל תְּ֝מוּרָת֗וֹ וְלֹ֣א יַעֲלֹֽס׃ Ier. 12, 13
- Căci casele multor puternici le-a stricat, și lăcașul l-a jefuit și nu l-a întărit. כִּֽי־רִ֭צַּץ עָזַ֣ב דַּלִּ֑ים בַּ֥יִת גָּ֝זַ֗ל וְלֹ֣א יִבְנֵֽהוּ׃
- Nu este mântuirea lui în avuții, și în pofta lui nu se va mântuì. כִּ֤י ׀ לֹא־יָדַ֣ע שָׁלֵ֣ו בְּבִטְנ֑וֹ בַּ֝חֲמוּד֗וֹ לֹ֣א יְמַלֵּֽט׃
- Nu va fì rămășiță din bucatele lui, pentru aceea nu vor înflorì bunătățile lui. אֵין־שָׂרִ֥יד לְאׇכְל֑וֹ עַל־כֵּ֝֗ן לֹא־יָחִ֥יל טוּבֽוֹ׃
- Și când i se va păreà că este plin, se va necăjì și toată nevoia va venì preste el. בִּמְלֹ֣אות שִׂ֭פְקוֹ יֵ֣צֶר ל֑וֹ כׇּל־יַ֖ד עָמֵ֣ל תְּבֹאֶֽנּוּ׃
- De’și va umpleà cumvà pântecele său, trimite-va preste el iuțimea mâniei, să verse preste dânsul dureri. יְהִ֤י ׀ לְמַלֵּ֬א בִטְנ֗וֹ יְֽשַׁלַּח־בּ֭וֹ חֲר֣וֹן אַפּ֑וֹ וְיַמְטֵ֥ר עָ֝לֵ֗ימוֹ בִּלְחוּמֽוֹ׃
- Și să nu scape din cătușa fierului, să-l rănească pre el săgeată de aramă. יִ֭בְרַח מִנֵּ֣שֶׁק בַּרְזֶ֑ל תַּ֝חְלְפֵ֗הוּ קֶ֣שֶׁת נְחוּשָֽׁה׃
- Săgeată să treacă prin trupul lui, și stele să umble în lăcașurile lui, și frica vie preste el. שָׁלַף֮ וַיֵּצֵ֢א מִגֵּ֫וָ֥ה וּ֭בָרָק מִֽמְּרֹרָת֥וֹ יַהֲלֹ֗ךְ עָלָ֥יו אֵמִֽים׃
- Și tot întunerecul să-l acopere pre el, mâncà-l-va pre el foc nestins, și să spargă nemernicul casa lui. כׇּל־חֹשֶׁךְ֮ טָמ֢וּן לִצְפּ֫וּנָ֥יו תְּ֭אׇכְלֵהוּ אֵ֣שׁ לֹא־נֻפָּ֑ח יֵ֖רַע שָׂרִ֣יד בְּאׇהֳלֽוֹ׃
- Să descopere cerul fărădelegile lui, și pământul să se scoale asupra lui. יְגַלּ֣וּ שָׁמַ֣יִם עֲוֺנ֑וֹ וְ֝אֶ֗רֶץ מִתְקוֹמָ֘מָ֥ה לֽוֹ׃
- Pierzarea să cuprinză casa lui până în sfârșit, ziua mâniei să vie preste el. יִ֭גֶל יְב֣וּל בֵּית֑וֹ נִ֝גָּר֗וֹת בְּי֣וֹם אַפּֽוֹ׃
- Aceasta este partea omului necredincios dela Domnul, și agonisita averilor lui dela cercetător. זֶ֤ה ׀ חֵלֶק־אָדָ֣ם רָ֭שָׁע מֵאֱלֹהִ֑ים וְנַחֲלַ֖ת אִמְר֣וֹ מֵאֵֽל׃ [פ]
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.