Rugăciunea lui Solomon către Dumnezeu pentru dobândirea înțelepciunei, care este de folos tuturor oamenilor.
- Dumnezeul părinților și Doamne al milii! Cel ce ai făcut toate cu cuvântul tău.
- Și cu înțelepciunea ta ai orânduit pre om, ca să stăpânească preste zidirile cele făcute de tine.
- Și să cârmuească lumea cu cuviință și cu dreptate, și cu suflet drept să facă judecată.
- Dă’mi mie înțelepciunea, care stă aproape de scaunul tău și nu mă lepădà din slugile tale.
- Că sluga ta sunt eu și fiul slujnicei tale, om slab și cu vieață scurtă, și mai puțin a înțelege judecata și legile. Ps. 115, 6
- Că de va și fì cinevà desăvârșit între fiii oamenilor, de’i va lipsì înțelepciunea cea dela tine, întru nimic se va socotì.
- Tu mai ’nainte m’ai ales pre mine împărat poporului tău și judecător fiilor și fetelor tale. 1 Paral. 28, 5 2 Paral. 1, 8
- Zis-ai să zidesc Biserică în muntele cel sfânt al tău și în cetatea lăcuinții tale jertfelnic în asemănarea cortului celui sfânt, care mai nainte l-ai gătit dintru început. Pild. 8, 22
- Și cu tine este înțelepciunea, care știe faptele tale și care erà de față când ai făcut lumea și care știe, ce este plăcut înaintea ochilor tăi și ce este drept întru poruncile tale, trimite-o pre ea din sfintele ceruri și dela scaunul slavei tale.
- Trimite-o pre ea, ca să fie cu mine întru ostenele, și să cunosc ce este bine plăcut înaintea ta.
- Că aceea toate le știe și le înțelege și mă va povățuì întru lucrurile mele înțelepțește și mă va păzì întru mărirea sa.
- Și vor fì primite lucrurile mele, și voiu judecà pre poporul tău cu dreptate, și voiu fì vrednic de scaunul tatălui meu.
- 13 Că ce om va cunoaște sfatul lui Dumnezeu? Sau cine va pricepe ce voiește Dumnezeu? Isaia 40, 13 Rom. 11, 34 1 Cor. 2, 16
- Că gândurile muritorilor sunt cu frică, și cu greșală cugetele lor.
- Că trupul cel putrezitor îngreuiază sufletul și lăcuința cea pământească apasă pre mintea cea cu multă grijă.
- Și abià chibzuim cele de pre pământ, și cele ce ne sunt în mâini cu osteneală le aflăm; iar cele din ceruri, cine le-a cercat?
- Și sfatul tău cine’l va cunoaște, de nu vei dà tu înțelepciune? Și de nu vei trimite pre Duhul tău cel sfânt dintru cele înalte?
- Că așà să se îndrepteze cărările celor de pre pământ,
- Și să se învețe oamenii cele plăcute ție, și cu înțelepciunea să se mântuiască.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.