Bunătatea și puterea adevăratului Dumnezeu. Înșelăciunea idololatriei.
- Iar tu Dumnezeul nostru ești bun și drept, îndelung răbdător, și cu milă cârmuești toate.
- Că de am și păcătuit, ai tăi suntem noi cei ce cunoaștem puterea ta, și nu vom păcătuì, știind că ai tăi suntem socotiți.
- Că a te cunoaște pre tine, dreptate desăvârșit este, și a ștì puterea ta, rădăcina nemurirei este.
- Că nu ne-a înșelat pre noi socoteala meșteșugului celui rău al oamenilor, nici umbra zugrăviturilor, osteneala cea fără de roadă, chipul cel întinat cu multe feluri de văpsele.
- A cărora vedere la cei fără de minte spre batjocură vine, și poftește chipul mortului, vedere fără suflare.
- Iubitorii celor rele vrednici sunt să aibă nădejdea într’acelea, și cei ce le fac și cei ce le poftesc și cei ce se închină lor.
- Că olarul pământ moale călcând cu osteneală face spre slujba noastră orice, și din acelaș pământ a făcut și vase curate de slujbă, și împrotivă toate asemenea, care vase de ce treabă să fie, judecă olarul.
- Și cel zădarnic ostenitor face zeu deșert dintr’acelaș lut, cel ce cu puțin mai înainte din pământ au fost făcut, și după puțin se va întoarce iarăș de unde s’au luat, când se va cere să deà sufletul, cu care este dator.
- Ci are el grije, nu pentrucă se ostenește, sau că are vieață scurtă, ci se întrece cu meșterii cei de aur și de argint și urmează pre faurii cei de aramă și își ține cinste că face lucruri deșarte.
- Cenușă este inima lui și decât pământul mai slabă nădejdea lui și decât lutul mai necinstită este vieața lui.
- Că n’a cunoscut pre cel cel ce l-au făcut pre el și pre cel ce i-au însuflat lui suflet lucrător și pre cel ce i-au suflat duh de vieață;
- Ci a socotit, că vieața noastră este jucărie și traiul nostru târg de câștig, că se cade, zic, ori de unde și din rău a câștiga.
- Că acesta se știe pre sine, că mai mult decât toți păcătuește, cel ce din lucru de pământ face vase săpate, care lesne se sparg;
- Ci toți aceștia sunt mai nebuni și mai ticăloși decât sufletul pruncului, vrăjmașii poporului tău, carii îl asupresc pre el.
- De vreme ce pre toți idolii neamurilor i-au socotit dumnezei, carii nici cu ochii nu văd, nici cu nasul nu trag aer, nici cu urechile n’aud, nici cu degetele mâinilor nu pipăe, nici cu picioarele nu umblă, Ps. 113, 12 Ps. 134, 30
- Pentrucă om i-a făcut pre ei; și cel ce s’a împrumutat de duh i-a zidit pre ei, că nici un om nu poate să facă pre Dumnezeu asemenea sieși.
- Ci muritor fiind, mort face cu mâini fărădelege, că mai bun este el decât idolii săi, că el este viu, iar aceia nicidecum.
- Și dobitoacelor celor mai urîte se închină, că alăturându-se cu nebuniea, decât celelalte sunt mai rele.
- Nici așà frumoase sunt la vedere între dobitoace, cât să le poftim; iar ei au fugit și de lauda lui Dumnezeu și de binecuvântarea lui.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.