Care a fost începutul idolilor și a închinărei lor, și ce răutăți urmează din închinare la idoli?
- Iar altul vrând să meargă pre apă și să călătoriască prin valuri cumplite, se roagă la lemn mai putred decât luntrea care’l poartă pre el.
- Că pre acela pofta câștigului l-a socotit, și meșterul cu înțelepciune l-a cioplit.
- A ta, Părinte, purtare de grijă ocărmuește aceasta, că ai dat în mare cale, și în valuri cărare nerătăcită. Eșire 13, 14
- Arătând că din tot lucrul poți mântuì, măcar și fără de meșteșug de va intrà cinevà.
- Ci ca să nu fie deșarte lucrurile înțelepciunei tale, pentru aceea și la un lemn mic își încredințează oamenii sufletele lor, și trecând furtuna cu plută s’a mântuit.
- Că și la început, când au pierit uriașii cei trufași, nădejdea lumei pre plută scăpând au lăsat veacului sămânțà neamului, cu a ta mână fiind ocârmuită. Fac. 7, 7
- Că binecuvântat este lemnul, prin care se face dreptate;
- Iar cel făcut de mână blestemat este el, și cel ce l-a făcut pre el, că acesta l-a lucrat; iar cel putred s’a numit dumnezeu. Ps. 113, 15
- Că întocmai sunt urîte lui Dumnezeu, și cel ce păgânește, și păgânătatea lui.
- Că ceeace s’a făcut, cu cel ce o a făcut se vor pedepsì.
- Pentru aceea și întru idolii neamurilor va fi cercetare, că întru făptura lui Dumnezeu lucru de urâciune s’a făcut, și împiedecare sufletelor oamenilor, și cursă picioarelor celor fără de minte.
- Că începutul curviei este gândirea la idoli; și aflarea lor este stricăciunea vieței.
- Că nici din început n’au fost, nici în veac nu vor fi.
- Că prin deșarta mărire a oamenilor a intrat în lume, și pentru aceea scurt s’a socotit sfârșitul lor.
- Că cu amară jale întristându-se tatăl pentru fiul său cel degrab răpit, i-a făcut chipul lui, pre care atunci ca pre un om mort, iar acum ca pre un dumnezeu l-a cinstit și a rânduit celor supuși taine și jertfe.
- După aceea cu vreme întărindu-se acest păgânesc obiceiu, ca o lege s’a păzit, și din poruncile tiranilor se dà cinste celor cioplite.
- Și pre cei ce de față nu puteau să’i cinstească oamenii, pentrucă lăcuiau departe, chipul cel de departe tipărindu’l, a făcut arătat chipul împăratului, pre care îl cinsteà, ca, cu sârguința sa pre cel ce nu erà de față, să’l cinstească, ca și cum ar fì de față.
- Și spre cinstea acestora, și pre cei ce nu știau, i-a atras iscusința meșterului.
- Pentrucă vrând a plăcea stăpânitorului, s’a silit cu meșteșugul său ca să facă asemănarea mai frumoasă.
- 20 Iar mulțimea înșelându-se pentru frumusețea lucrului, pre cel ce mai ’nainte îl cinsteà ca pre un om, acum dumnezeu l-au socotit.
- Și acestea au fost înșelăciune vieței omenești, că fiind oamenii sau în primejdie, sau slujind tiraniei, numele acela, care altor lucruri nu se puteà împărtăși, l-au pus pietrelor și lemnelor.
- Apoi, n’a fost destul a rătăcì întru cunoștința lui Dumnezeu, ci și în mare luptă a neștiinței viețuind, pe atâtea rele pace le numeau.
- Că, sau pre fiii săi omorând îi jertfeau, sau taine ascunse, sau nebunești beții din obiceiuri streine făceau. A 2 Lege 18, 10
- Și nici vieața, nici nunțile nu le mai păzeau curate; ci unul pre altul viclenind omoară, sau amăgind fac întristare. Ierem. 5, 8
- Toate amestecate sunt: sângele și uciderea, furtișagul și vicleșugul, stricăciunea și necredința, gâlceava și jurământul strâmb, și turburarea celor bune;
- Ne aducerea aminte de facerea de bine, spurcăciunea sufletelor, schimbarea neamului, amestecarea nunților, prea curviea și necurățiea.
- Că închinăciunea idolilor, cari nici a se numì nu ar trebui, este începutul a tot răul și pricina și sfârșitul;
- Căci, când se veselesc, sau nebunesc, sau prorocesc minciuni, sau trăiesc cu nedreptate, sau curând jură strâmb.
- Că cei ce nădăjduiesc în idolii cei fără de suflet, când jură strâmb nu se tem că li se va dovedì nedreptatea.
- Și pentru amândouă, după dreptate se vor pedepsì, și pentrucă rău au înțeles despre Dumnezeu, închinându-se idolilor, și pentrucă cu nedreptate au jurat cu vicleșug nebăgând seamă de cuviință.
- Pentrucă nu puterea a celor pe cari se jură, ci pedeapsa celor ce greșesc, prigonește pururea călcarea nedrepților.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.