Mustrarea celor fără de Dumnezeu și nebunia închinărei la idoli.
- Că deșerți sunt toți oamenii din fire, cari nu cunosc pre Dumnezeu, de vreme ce din bunătățile cele ce se văd n’au putut să cunoască pre cel ce este, nici luând aminte la lucruri n’au cunoscut pre meșter. Rom. 1, 21
- Ci sau focul, sau vântul, sau aerul cel iute, sau cursul stelelor, sau apa cea puternică, sau luminătorii cerului au socotit că sunt dumnezei cârmuitori lumei. A 2 Lege 4, 19
- Care lucruri pentrucă se desfătau cu frumusețea lor, le socoteau că sunt dumnezei, cunoască, cu cât decât acestea este mai bun Stăpânul; că el cel ce însuș este începătorul frumuseței le-au făcut pre acelea;
- Iar de se minunează de putere și de lucrare, să înțeleagă dintr’acestea, cu cât este mai puternic cel ce le-au făcut pre ele.
- Că din mărimea frumuseței făpturilor, după socoteală se cunoaște făcătorul lor.
- Însă și frumusețea făpturilor în lucrurile acestea are puțin ponos, că doar ei rătăcesc căutând pre Dumnezeu, și vrând să’l afle.
- Că întru lucrurile lui petrecând cearcă, și se încredințează cu vederea, că lucrurile cele ce se văd sunt bune.
- Ci nici aceștia nu sunt vrednici de iertare.
- Că de au putut atâta cunoaște, ca să poată socotì veacul, cum n’au aflat mai curând pre Domnul acestora.
- Iar ticăloși sunt, și între cei morți nădejdea acelora, cari numesc dumnezei lucrurile mâinilor omenești, aurul și argintul cu meșteșug lucrat, și închipuiri de dobitoace, sau piatră de nici o treabă, lucru de mână veche.
- Și de a tăiat vre un meșter de lemn din pădure vre un lemn bun, și i-a ras cu meșteșug scoarța, și cu meșteșugul său cum se cuvine a făcut vas de treabă spre slujba vieței. Ierem. 10, 3
- Și lepădăturile lucrului spre trebuința hranei cheltuindu-le, s’a săturat.
- Și ce a rămas dintr’acestea, nefiind de nici o treabă, pentrucă este lemn strâmb și nodoros, luându’l pre încet l-a cioplit, și cu știința meșteșugului l-a închipuit, și l-a făcut asemenea cu chipul de om. Isaia 44, 12
- Sau l-a făcut asemenea vre unui dobitoc prost, și ungându’l cu roșală, și cu văpseală rumenindu’i fața lui, și toată întinăciunea lui văpsindu-o preste tot.
- Și făcându’i așezământ bun în perete l-a pus acolo întărindu’l cu cuie de fier;
- Însă ca să nu cază, mai ’nainte a socotit pentru el, fiindcă nu’și poate ajutà, pentrucă este chip și’i trebuește ajutor;
- Iar pentru agoniselele și nunțile sale, și pentru fiii săi se roagă și nu se rușinează a grăì către lucrul cel neînsuflețit.
- Și pentru sănătate chiamă pre cel neputincios, și pentru vieață roagă pre cel mort, și pentru ajutor pre cel ce nu poate ajutà.
- Și pentru călătorie, pre cel ce nici a stà nu poate, și pentru câștig și pentru lucrul mâinilor și pentru întâmplare, ajutor cere dela cel neputincios cu mâinile.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.