Ediția sinodală, București 1914

Eșirea 21

În capitolul acesta ediția 1914, care urmează Septuaginta, împarte textul altfel decât textul ebraic — alt număr de versete, uneori altă graniță de capitol. Ca să nu punem ebraica lângă versetul greșit, aici n-o arătăm. De ce diferă cele două.

Rândueli pentru casnici și pentru ucideri.

  1. Și acestea sunt îndreptările, care le vei pune înaintea lor.
  2. De vei cumpărà rob evreu, șase ani să slujiască ție; iar în al șaptelea an îl vei lăsà pre el în dar. Lev. 25, 39 A 2 Lege 15, 19
  3. Iar de va venì el singur, singur va ieșì; iar de va intrà și femeia împreună cu dânsul, va ieșì și femeia lui. Ierem. 34, 14
  4. Iar de va da lui femeie stăpânul, și va naște lui femeia feciori și fete, femeia și pruncii vor fi ai stăpânului său, numai el singur va ieșì.
  5. Iar de va răspunde robul, zicând: iubesc pre stăpânul meu și pre femeie și pruncii mei, nu mă voiu duce slobod. A 2 Lege 15, 16
  6. Să-l aducă pre el stăpânul lui la judecata lui Dumnezeu, și atunci să-l aducă pre el la ușă pe prag, și să-i găurească stăpânul lui urechia cu sula, și îi va slujì lui în veci. A 2 Lege 15, 17
  7. Iar de-și va vinde cinevà fata roabă de casă, nu va ieșì cum ies slujnicile.
  8. Iar de nu va plăceà stăpânului său aceea pre care nu ș’a încredințat-o, o va lăsà pre ea slobodă; iar la neam strein nu are voie să o vânză, pentrucă o umilește pre ea.
  9. Iar de ar încredința-o pre ea feciorului său, după dreptatea fetelor va face ei.
  10. Iar de va luà pre alta de hrană și de cele ce se cuvin ei și pentru haine și pentru petrecerea ei, să nu o păgubească.
  11. Iar de nu va face ei aceste trei, va ieșì în dar fără de argint.
  12. Iar de va lovì cinevà pre altul și va murì, cu moarte să se omoare. 20, 13 Fac. 9, 6 Lev 24, 17 Num. 35, 16
  13. Iar de nu va fi din voie, ci Dumnezeu l-au dat în mâinile lui, da-voiu ție loc în care să fugă ucigașul. Num. 35, 6 A 2 Lege 19, 2 Is. Navì 20. 2
  14. Iar de se va apucà cinevà să omoare pre vecinul său cu vicleșug și va fugì la altar, dela altarul meu să-l iei să-l omori.
  15. Cel ce bate pre tatăl său sau pre muma sa, cu moarte să se omoare.
  16. Cel ce va grăì de rău pre tatăl său sau pre muma sa, cu moarte să se omoare. A 2 Lege 27, 16 Mat. 15, 4
  17. Cel ce va furà pre cinevà din fiii lui Israil și cu deasila îl va vinde și se va aflà într’aceasta, cu moarte să se omoare. A 2 Lege 24, 7 1 Tim. 1, 10
  18. Iar de se vor certà doi oameni, și va lovì unul pre altul cu piatră au cu pumnul, și nu va murì, și va zăceà în pat,
  19. De se va sculà omul și va umblà afară cu toiag, nevinovat va fi cel ce l-a lovit, fără numai vremea cât a zăcut și leacurile va plătì.
  20. Iar de va lovì cinevà pre robul său sau pre roaba sa cu toiag, și va murì de mâinile lui, cu judecată se va pedepsì.
  21. Iar de va trăì o zi sau două, nu se va pedepsì, pentrucă argint al lui este.
  22. Iar de se vor sfădì doi bărbați și vor lovì pre femeia ce are în pântece, și va ieșì pruncul ei neînchipuit, cu gloabă să se globească, cât va poftì bărbatul femeii, va dà după cerere vrednic.
  23. Iar de va fi pruncul închipuit, va dà suflet pentru suflet.
  24. Ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior. Lev. 24, 20
  25. Arsură pentru arsură, rană pentru rană, umflătură pentru umflătură. A 2 Lege 19, 21
  26. Iar de va lovì cinevà ochiul robului său sau ochiul roabei sale și-l va orbì, slobozi să-i lase pre ei pentru ochiul lor. Mat. 5, 38
  27. Iar de va zdrobì dintele robului său sau dintele roabei sale, va slobozì pre ei pentru dintele lor.
  28. Iar de va împunge taurul bărbat sau femeie și va murì, cu pietre se va ucide taurul, și nu se vor mâncà cărnurile lui; iar stăpânul taurului nevinovat va fi.
  29. Iar de va fi fost vre un taur împungător mai ’nainte de ieri și de alaltăieri, și vor spune stăpânului lui, și nu-l va închide pre dânsul, și va omorî bărbat sau femeie, taurul cu pietre să se omoare, și stăpânul lui încă să moară. Fac. 9, 5. Fac. 9, 5
  30. Iar de se va pune lui preț să se răscumpere, va da răscumpărare pentru sufletul său, cât vor cere de la el.
  31. Iar de va împunge fecior sau fată, după dreptatea aceasta vor face lui.
  32. Iar de va împunge taurul rob sau roabă, treizeci de drahme de argint va da stăpânului lor, și taurul cu pietre să se omoare.
  33. De va deschide cinevà groapă sau va săpà groapă în piatră, și nu o va acoperì, și va cădeà înlăuntru acolo vițel sau asin,
  34. Stăpânul groapei va plătì, argint va dà stăpânului lor, iar stârvul al lui va fi.
  35. Iar de va împunge taurul cuivà pre taurul vecinului și va murì, vor vinde taurul cel viu și vor împărțì argintul lui, și taurul cel mort îl vor împărțì.
  36. Iar de va fi știut că este taurul împungător mai dinnainte de ieri și de alaltăieri, și vor fi spus stăpânului lui și nu-l va ținea închis, va plătì taur pentru taur, iar stârvul va fi al lui.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.