Ediția sinodală, București 1914

2 Corinteni 10

Pavel atrage luarea aminte a se ferì de apostolii mincinoși, cari îl cleveteau.

  1. Și însumi eu Pavel vă rog pre voi prin blândețele și liniștea lui Hristos, care de față sunt smerit între voi, iar depărtat fiind îndrăsnesc spre voi. Αὐτὸς δὲ ἐγὼ Παῦλος παρακαλῶ ὑμᾶς διὰ τῆς πραΰτητος καὶ ἐπιεικείας τοῦ Χριστοῦ, ὃς κατὰ πρόσωπον μὲν ταπεινὸς ἐν ὑμῖν, ἀπὼν δὲ θαρρῶ εἰς ὑμᾶς· Rom. 12, 1
  2. Și vă rog pre voi, ca și de față fiind să nu îndrăsnesc cu îndrăznirea, cu care socotesc să îndrăznesc împrotiva unora, cari ne socotesc pre noi, că umblăm după trup. δέομαι δὲ τὸ μὴ παρὼν θαρρῆσαι τῇ πεποιθήσει ᾗ λογίζομαι τολμῆσαι ἐπί τινας τοὺς λογιζομένους ἡμᾶς ὡς κατὰ σάρκα περιπατοῦντας.
  3. Că în trup umblând, nu ne oștim trupește. ἐν σαρκὶ γὰρ περιπατοῦντες οὐ κατὰ σάρκα στρατευόμεθα— 1 Tim. 1, 18
  4. (Că armele oștirei noastre nu sunt trupești, ci puternice lui Dumnezeu spre surparea tărielor); τὰ γὰρ ὅπλα τῆς στρατείας ἡμῶν οὐ σαρκικὰ ἀλλὰ δυνατὰ τῷ θεῷ πρὸς καθαίρεσιν ὀχυρωμάτων— λογισμοὺς καθαιροῦντες Efes. 6, 13
  5. Surpând izvodirile minței, și toată înălțarea ce se ridică împrotiva științei lui Dumnezeu, și robind toată înțelegerea spre ascultarea lui Hristos; καὶ πᾶν ὕψωμα ἐπαιρόμενον κατὰ τῆς γνώσεως τοῦ θεοῦ, καὶ αἰχμαλωτίζοντες πᾶν νόημα εἰς τὴν ὑπακοὴν τοῦ Χριστοῦ,
  6. Și gata fiind a pedepsì toată neascultarea, când se va împlinì ascultarea voastră. καὶ ἐν ἑτοίμῳ ἔχοντες ἐκδικῆσαι πᾶσαν παρακοήν, ὅταν πληρωθῇ ὑμῶν ἡ ὑπακοή. Fapt. 8, 20 1 Cor. 5, 3 4, 5
  7. La cele din față vă uitați? De nădăjduește cinevà că este al lui Hristos, aceasta să gândească iarăș dela sine, că precum el este al lui Hristos, așà și noi ai lui Hristos suntem. Τὰ κατὰ πρόσωπον βλέπετε. εἴ τις πέποιθεν ἑαυτῷ Χριστοῦ εἶναι, τοῦτο λογιζέσθω πάλιν ⸀ἐφ’ ἑαυτοῦ ὅτι καθὼς αὐτὸς Χριστοῦ οὕτως καὶ ⸀ἡμεῖς.
  8. Că de mă voiu și lăudà cevà mai mult pentru puterea noastră, care ne-au dat Domnul nouă spre zidire, iar nu spre risipirea voastră, nu mă voiu rușinà. ἐάν ⸀τε ⸀γὰρ περισσότερόν τι καυχήσωμαι περὶ τῆς ἐξουσίας ἡμῶν, ἧς ἔδωκεν ὁ ⸀κύριος εἰς οἰκοδομὴν καὶ οὐκ εἰς καθαίρεσιν ὑμῶν, οὐκ αἰσχυνθήσομαι, 2 Cor. 12, 6 13, 10
  9. Ci ca să nu mă arăt ca și cum v’aș sperià pre voi prin scrisori. ἵνα μὴ δόξω ὡς ἂν ἐκφοβεῖν ὑμᾶς διὰ τῶν ἐπιστολῶν·
  10. Că epistoliile lui, zic ei, grele sunt și tari; iar venirea trupului este slabă, și cuvântul lui defăimat. ὅτι Αἱ ⸂ἐπιστολαὶ μέν⸃, φησίν, βαρεῖαι καὶ ἰσχυραί, ἡ δὲ παρουσία τοῦ σώματος ἀσθενὴς καὶ ὁ λόγος ἐξουθενημένος.
  11. Aceasta să socotească unul ca acela, că în ce chip suntem cu cuvântul prin epistolii nefiind de față, într’acest chip suntem și de față cu lucrul. τοῦτο λογιζέσθω ὁ τοιοῦτος, ὅτι οἷοί ἐσμεν τῷ λόγῳ δι’ ἐπιστολῶν ἀπόντες, τοιοῦτοι καὶ παρόντες τῷ ἔργῳ.
  12. Că nu îndrăznim să ne numărăm, sau să ne amestecăm cu unii ce se laudă pre sineși singuri; ci aceia între sine pre sineși măsurându-se și asemănându-se pre sineși loruși, nu pricep. Οὐ γὰρ τολμῶμεν ἐγκρῖναι ἢ συγκρῖναι ἑαυτούς τισιν τῶν ἑαυτοὺς συνιστανόντων· ἀλλὰ αὐτοὶ ἐν ἑαυτοῖς ἑαυτοὺς μετροῦντες καὶ συγκρίνοντες ἑαυτοὺς ἑαυτοῖς οὐ συνιᾶσιν. 2 Cor. 3, 1 5, 12
  13. Iar noi nu întru cele ce sunt preste măsură ne vom lăudà, ci după măsura dreptarului cu care ne-au măsurat nouă Dumnezeu, măsură să ajungă și până la voi. ἡμεῖς δὲ ⸀οὐκ εἰς τὰ ἄμετρα καυχησόμεθα, ἀλλὰ κατὰ τὸ μέτρον τοῦ κανόνος οὗ ἐμέρισεν ἡμῖν ὁ θεὸς μέτρου, ἐφικέσθαι ἄχρι καὶ ὑμῶν— Rom. 1, 2 3
  14. Că nu ca și cum n’am fi ajuns la voi, mai mult ne întindem pre noi; că și până la voi am ajuns cu evanghelia lui Hristos; οὐ γὰρ ὡς μὴ ἐφικνούμενοι εἰς ὑμᾶς ὑπερεκτείνομεν ἑαυτούς, ἄχρι γὰρ καὶ ὑμῶν ἐφθάσαμεν ἐν τῷ εὐαγγελίῳ τοῦ Χριστοῦ—
  15. Nu întru cele ce sunt preste măsură lăudându-ne adică în osteneli streine; ci având nădejde, că crescând credința voastră, ne vom mărì întru voi după dreptarul nostru de prisosit, οὐκ εἰς τὰ ἄμετρα καυχώμενοι ἐν ἀλλοτρίοις κόποις, ἐλπίδα δὲ ἔχοντες αὐξανομένης τῆς πίστεως ὑμῶν ἐν ὑμῖν μεγαλυνθῆναι κατὰ τὸν κανόνα ἡμῶν εἰς περισσείαν, Rom. 15, 20
  16. Ca și în părțile cele mai departe de voi să propoveduim evanghelia, nu întru dreptar strein, în cele gata, să ne lăudăm. εἰς τὰ ὑπερέκεινα ὑμῶν εὐαγγελίσασθαι, οὐκ ἐν ἀλλοτρίῳ κανόνι εἰς τὰ ἕτοιμα καυχήσασθαι.
  17. Iar cel ce se laudă, întru Domnul să se laude. Ὁ δὲ καυχώμενος ἐν κυρίῳ καυχάσθω· Ier. 9, 23 24 1 Cor. 1, 31
  18. Că nu cel ce se laudă pre sine este ales, ci pre care Domnul îl laudă. οὐ γὰρ ὁ ἑαυτὸν ⸀συνιστάνων, ἐκεῖνός ἐστιν δόκιμος, ἀλλὰ ὃν ὁ κύριος συνίστησιν.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.