Nu trebue a rămâneà în păcat nădăjduind în averi și în vârtute; nu fii rătăcind, ci statornic în calea Domnului și înțelept în cuvinte; nu fii clevetitor sau cu două limbi.
- Nu nădăjduì întru avuțiile tale și să nu zici: am destule.
- Nu urmà sufletului tău și tăriei tale, ca să umbli în poftele inimei tale.
- Și să nu zici: cine mă va smerì, sau cine mă va supune? Că Domnul izbândind va izbândì asupra ta.
- Să nu zici: am păcătuit și ce mi s’a făcut mie? Că Domnul este îndelung răbdător.
- Pentru curățenie să nu fii fără de frică, ca să nu adaogi păcate preste păcate.
- Și să nu zici: mila lui este mare, va curățì mulțimea păcatelor mele.
- Că mila și mânia dela el este, și preste cei păcătoși va odihnì mânia lui.
- Nu întârzieà a te întoarce la Domnul și nu lăsà din zi în zi.
- Că fără de veste va ieșì mâniea Domnului și în vremea izbândirei te va pierde.
- Nu nădăjduì în avuțiile nedrepte, că nimic nu’ți vor folosi în ziua judecății. Iezech. 7, 19 Pilde 11, 4 28
- Nu vânturà în tot vântul și nu merge pre toată calea: așà este păcătosul cel cu două limbi.
- Fii statornic întru cugetul tău și unul să fie cuvântul tău.
- Fii grabnic a auzì și întru îndelungarea mâniei grăește răspunsul.
- De știi, răspunde aproapelui tău, iar de nu, puneți mâna ta preste gura ta.
- Mărirea și batjocura este în vorbă și limba omului este căderea lui.
- Să nu te chemi șoptitor, și cu limba ta nu viclenì.
- Că preste fur este rușine și însemnare foarte rea preste cel cu două limbi.
- Între mare și între mic nu fii necunoscător.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.