Îndemnare spre milostenie și spre înțelepciune, arătând folosințele lor.
- Fiule! Vieața săracului să nu o lipsești, și ochii celor lipsiți nu’i face să aștepte. Tovit 4, 7
- Sufletul flămând să nu’l întristezi, și să nu urgisești pre om când are lipsă.
- Inima necăjită nu o turburà, și nu întârzià a dà celui lipsit.
- Rugăciunea celui necăjit nu o lepădà, și nu’ți întoarce fața ta de către cel lipsit.
- De către cel sărac nu’ți întoarce ochiul, și nu dà loc omului să te blesteme.
- Că rugăciunea celui ce te blesteamă pre tine întru amărăciunea sufletului său, o va auzì cel ce l-au făcut pre el.
- Iubit te fă adunărei, și celui mai mare smerește capul tău.
- Pleacă săracului urechea ta, și cu blândețe răspunde lui cele de pace.
- Scoate pre cel năpăstuit din mâna celui ce’l năpăstuește, și să nu slăbești de inimă când judeci.
- Fii celor săraci ca un tată, și în loc de bărbat mumei lor. Tovit 4, 7
- Și vei fì ca fiul celui prea înalt, și te va iubì mai mult muma ta.
- Înțelepciunea înalță pre fiii săi, și primește pre cei ce o caută pre ea.
- Cel ce o iubește pre ea, iubește vieața, și cei ce mânecă la ea, se vor umpleà de veselie.
- Cel ce o ține pre ea, va moștenì mărire și ori unde va merge, îl va binecuvântà pre el Domnul.
- Cei ce slujesc ei, slujì-vor celui sfânt, și pre cei ce o iubesc pre ea, îi iubește Domnul.
- Cel ce ascultă de ea, judecà-va neamuri, și cel ce se apropie de ea, va lăcuì cu nădejde.
- De vei crede ei, o vei moștenì pre ea, și vei țineà rodurile ei.
- Că curmeziș umblă cu dânsul întâiu, temere și frică va aduce preste el.
- Și’l va chinuì pre el cu învățătura sa, până ce va crede sufletului lui, și’l va ispitì pre el întru îndreptările sale.
- Și iarăși se va întoarce drept la el, și’l va veselì pre el și îi va descoperì lui ascunsele sale.
- Iar de va rătăcì, îl va părăsì pre el, și’l va dà în mâinile căderii lui.
- Păzește vremea și te ferește de rău și pentru sufletul tău nu te rușinà.
- Că este rușine, care aduce păcat și este rușine, care aduce mărire și har.
- Nu luà fața asupra sufletului tău și nu te rușinà de căderea ta.
- Nu opri cuvântul în vreme de mântuire.
- Că din cuvânt se cunoaște înțelepciunea și din graiurile limbii învățătura.
- Nu grăi împrotiva adevărului, ci te rușinează pentru neînvățătura ta.
- Nu’ți fie rușine a mărturisì păcatele tale și nu te silì împrotiva curgerii rîului.
- Și nu te supune omului nebun și nu luà fața celui puternic.
- Până la moarte te luptă pentru adevăr și Domnul Dumnezeu se va luptà pentru tine.
- Nu fii aspru cu limba ta și leneș întru lucrurile tale.
- Nu fii ca un leu în casa ta și nu necăjì cu mânie pre casnicii tăi.
- Să nu fie mâna ta întinsă a luà și strânsă a dà.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.