Datoriile fiilor către părinți și binecuvântarea acestora. Inima împietrită se hulește; iar cea înțeleaptă și milostivă se laudă.
- Pre mine tatăl ascultați-mă fiilor și așà faceți, ca să vă mântuiți.
- Că Domnul au mărit pre tată întru feciori și judecata mumei o au întărit întru fii.
- Cel ce cinstește pre tată, se va curățì de păcat.
- Și ca cel ce strânge comori așà este cel ce cinstește pre muma sa.
- Cel ce cinstește pre tată veselì-se-va de fii, și în ziua rugăciunei sale se va auzì.
- Cel ce mărește pre tată se va îndelungà în zile, și cel ce ascultă de Domnul va odihnì pre muma sa.
- Cel ce se teme de Domnul cinsti-và pre tatăl său și ca stăpânilor va slujì celor ce l-au născut pre el.
- Cu fapta și cu cuvântul cinstește pre tatăl tău și pre muma ta, ca să vie ție binecuvântare dela dânșii.
- Că binecuvântarea tatălui întărește casele fiilor, iar blestemul mumei desrădăcinează temeliile. Eșire 20, 1 A 2 Lege 5, 16 Matei 15, 4
- Nu te mărì întru necinstea tatălui tău, că necinstea tatălui tău nu’ți este ție mărire.
- Că mărirea omului este din cinstea tatălui său și ocară fiilor este muma necinstită.
- Fiule! Sprijinește pre tatăl tău la bătrânețe și nu’l mâhnì pre el în vieața lui. Efes. 6, 3
- Și de’și va pierde mintea îngăduește’l și nu’l necinstì pre dânsul, cu toată tăria ta.
- Pentrucă milostenia tatălui nu va fi uitată, și în locul păcatelor se va zidì casa ta.
- În ziua necazului tău aduce’și-va aminte de tine, ca ghiața când este senin, așà se vor topì păcatele tale.
- Ca un hulitor este cel ce părăsește pre tată, și blestemat de Domnul este cel ce mânie pre muma sa.
- Fiule! Cu blândețe săvârșește lucrurile tale și de omul cel primit te vei iubì.
- Cu cât ești mai mare, cu atâta mai mult te smerește, și înaintea Domnului vei aflà har.
- Că mare este puterea Domnului și de către cei smeriți se mărește.
- Cele mai pre sus de tine nu le căutà și cele mai tari decât tine nu le cercà nebunește.
- Cele ce s’au poruncit ție acelea cu cuviință le cugetă, că nu’ți sunt de treabă ție cele ascunse.
- În lucrurile cele deșarte nu ispitì mult, că mai mult decât este priceperea omului s’a arătat ție.
- Că pre mulți i-au înșelat părerea lor și socoteala rea a făcut să alunece cugetele lor.
- Inima vârtoasă rău va pățì mai pre urmă.
- Și cel ce iubește primejdiea, va cădea într’însa.
- Inima vârtoasă îngreuià-se-va de ostenele, și cel păcătos va adaoge păcate preste păcate.
- În aducerea trufașului nu este vindecare, că răsadul păcatului s’a rădăcinat într’însul.
- Inima celui înțelept va cugetà pilda, și urechia celui ascultător, pofta celui înțelept.
- Focul arzător îl va stinge apa, și milostenia va curățì păcatele.
- Cel ce răsplătește daruri își aduce aminte după aceasta, și în vremea căderei va aflà întărire.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.