Deșertăciunea visurilor și a vrăjilor; nădejdea în Dumnezeu; ajutorința săracului și simbriea slugii.
- Deșarte nădejdi și mincinoase sunt omului celui neînțelegător, și visurile fac pre cei neînțelepți să sboare.
- Ca și cel ce se prinde de umbră și aleargă după vânt; așà este și cel ce crede visurilor.
- Aceasta asemenea acestuia, vederea visurilor asemănarea feții înaintea feții.
- Dela cel necurat, ce se va curățì? Și dela minciună, ce se va adeverì?
- Vrăjile și descântaturile și visurile, deșarte sunt, precum și aceea ce este gata a naște i se nălucește inima.
- De nu vor fi trimise dela cel prea înalt, ca să te cerceteze, să nu dai inima ta spre ele.
- Că pre mulți i-au înșelat visurile și au căzut cei ce au nădăjduit într’însele.
- Fără de minciună se va săvârșì legea, și înțelepciunea este săvârșire gurii cei credincioase.
- Omul învățat multe a cunoscut și cel ce multe știe, înțelepțește va grăì.
- Cel ce nu s’a ispitit, puține știe, iar cel ce a nemernicit, a înmulțit înțelepciunea.
- Multe am văzut întru nemerniciea mea și mai mult decât cuvintele mele este înțelegerea mea.
- De multe ori până la moarte am avut primejdie și m’am mântuit prin acestea.
- Duhul celor ce se tem de Domnul, va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre cel ce’i mântuește pre ei.
- Cel ce se teme de Domnul, nu se va înfricoșà și nu se va speriea, că el este nădejdea lui.
- Fericit este sufletul celui ce se teme de Domnul.
- Și în cine razimă și cine este întărirea lui?
- Ochii Domnului preste cei ce’l iubesc pre el, scuteală puternică și întărire vârtoasă.
- Acoperemânt de căldură și acoperemânt de către amiază zi, pază de către împiedecare și ajutor de către cădere. Isaia 4, 5
- Cel ce înalță sufletul și luminează ochii, dând vindecare, vieață și binecuvântare.
- Cel ce jertfește din nedrept, prinos hulit este lui și nu sunt spre bună vrere huliturile celor fără de lege.
- Nu bine voește cel prea Înalt în darurile necredincioșilor; nici înmulțirea jertfelor curățește păcatele. Pilde 15, 8 21, 27 Amos 5, 22
- Cel ce aduce jertfă din averea săracilor, junghie pre fiu înaintea tatălui său.
- Pâinea celor lipsiți este viața săracilor, și cel ce o ià pre aceasta, omul sângiurilor este.
- Cel ce ià hrana cea de lipsă, este ca cel ce omoară pre aproapele său, și cel ce oprește simbria slugii, ca cel ce varsă sânge. A 2 Lege 24, 14
- Când unul zidește și altul strică, ce folos fac, fără numai se ostenesc.
- Când unul se roagă și altul blesteamă, al cui glas va auzì Stăpânitorul?
- Cel ce se spală dela mort și iarăși se atinge de el, ce i-a folosit lui spălarea sa? Numere 19, 11-16
- Așà omul cel ce postește întru păcatele sale și iarăși merge și face aceleași.
- Rugăciunea lui, cine o va ascultà? Și ce a folosit smerindu-se pre sine?
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.