Ediția sinodală, București 1914

Sirah 33

Dumnezeiasca înțelepciune pre unii îi înalță, iar pre alții îi smerește. După dreaptă judecată, bărbatul înțelept nu se supune neînțelepțește fiului său, nici femeii, nici altcuiva.

  1. Pre cel ce se teme de Domnul, nu’l va întâmpinà răul, fără numai ispită, și iarăși îl va izbăvì pre el.
  2. Bărbatul înțelept nu va urî legeà; iar cel ce se fățărnicește într’însa, este ca corabiea în furtună.
  3. Omul înțelegător va crede legii, și legea va fì lui credincioasă.
  4. Ca întrebarea drepților gătește cuvântul, și așà te vei ascultà, leagă împreună învățătura și răspunde.
  5. Ca roata carului este inima nebunului, și ca osiea pre care se întoarce, este gândul lui.
  6. Ca calul armăsar este prietenul hulitor, supt tot cel ce șade pre el rânchiază.
  7. Pentruce zi pre zi întrece, și toată lumina zilei anului dela soare este?
  8. Cu știința Domnului s’au osebit, și au schimbat vremi și prăznuiri.
  9. Dintru ele unele le-au înălțat și le-au sfințit; altele le-au pus în numărul zilelor.
  10. Și toți oamenii sunt din țărână, și din pământ s’au zidit Adam. Fac. 2, 7
  11. Cu mulțimea științei Domnul i-au osebit pre ei, și au schimbat căile lor.
  12. Dintru ei au binecuvântat și au înălțat, și dintru ei au sfințit și i-au apropiat la sine.
  13. Dintru ei au blestemat și au smerit, și i-au scos pre ei din lăcașurile lor.
  14. Ca lutul olarului în mâna lui; toate căile lui după bună plăcerea lui. Rom. 9, 21
  15. Așà sunt oamenii în mâna celui ce i-au făcut pre ei, ca să le deà lor după judecata sa.
  16. Împrotiva răului este binele, și împrotiva morții vieața.
  17. Așà și împrotiva cuviosului, cel păcătos.
  18. Așijderea privește la toate lucrurile celui prea Înalt, două, două, și unul împrotiva altuia.
  19. Și eu mai pre urmă am priveghiat, și am moștenit de tot ca dela început.
  20. Ca cel ce adună în vie pre urma culegătorilor, cu binecuvântarea Domnului am ajuns, și ca cel ce culege am umplut teascul.
  21. Socotiți, că nu numai pentru mine singur m’am ostenit; ci și pentru toți cei ce caută învățătura.
  22. Ascultați-mă pre mine mai marii poporului, și povățuitorii adunării băgați în urechi.
  23. Fiului și muierii, fratelui și prietinului, în vieața ta să nu dai putere asupra ta.
  24. Și banii tăi să nu’i dai altuia, ca nu cumvà să’ți pară rău și să te rogi pentru ei.
  25. Până trăești și este suflet întru tine, nici unui trup nu te supune.
  26. Că mai bine este, ca fiii tăi să se roage de tine, decât tu să cauți la mâinile lor.
  27. Întru toate lucrurile tale fii săvârșitor, nu dà hulă întru mărirea ta.
  28. În ziua sfârșitului zilelor vieții tale și la vremea morții tale, să împarți moștenirea ta.
  29. Mâncare, toiag și povară la măgar; iar la slugă pâine, certare și lucru.
  30. Lucrează cu sluga și vei aflà odihnă; slobozi mâinile lui și va cercà slobozenie.
  31. Jugul și hamul pleacă grumajii și pre sluga cea rea legăturile și caznele.
  32. Pune’l pre el la lucru, ca să nu șează fără de lucru, că multă răutate a învățat lenevirea.
  33. La lucru pune’l pre el, precum se cade lui, și de nu te va ascultà, îngreuiază obezile lui.
  34. Și să nu prisosești preste tot trupul, afară de cale și fără de judecată nimica să nu faci.
  35. De ai slugă, să fie ca tine, că cu sânge l-ai câștigat pre el.
  36. De ai slugă, grijește’l pre el ca și pre tine însuți, că, ca de sufletul tău vei aveà de el lipsă.
  37. De’l vei necăjì pre el și sculându-se va fugì, în care parte de loc îl vei căutà pre el?

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.