Ediția sinodală, București 1914

Sirah 21

Îndemnare a se ferì de păcate. Deosebirea între înțelepți și nebuni după însușirile lor.

  1. Fiule, păcătuit-ai? Să nu mai adaogi încă; și pentru cele mai dinainte ale tale te roagă.
  2. Ca de fața șarpelui fugi de păcat; că de te vei apropia de el, te va mușcà.
  3. Dinți de leu sunt dinții lui, cari omoară sufletele oamenilor.
  4. Ca sabia cea de amândouă părțile ascuțită, este toată fărădelegea; rana ei n’are vindecare.
  5. Batjocura și semeția vor pustiì avuția; așà și casa celui trufaș se va pustiì.
  6. Rugăciunea săracului din gură până la urechile lui, și judecata lui degrab va venì.
  7. Cel ce urăște mustrarea, urmează pre păcătos, și cel ce se teme de Domnul, se va întoarce din inimă.
  8. De departe este cunoscut cel cu limba tare, și cel înțelept știe când alunecă el.
  9. Cel ce își zidește casă cu bani streini, asemenea este celui ce își adună pietre de mormînt.
  10. Câlți adunați este adunarea celor fărădelege, și pierirea lor pară de foc.
  11. Calea păcătoșilor este netezită cu pietre, și la sfârșitul ei este groapa iadului.
  12. Cel ce păzește legea, își stăpânește cugetul său; și sfârșitul temerii de Domnul este înțelepciunea.
  13. Nu se va învățà cel ce nu este isteț; este isteție, care înmulțește amărăciunea.
  14. Știința celui înțelept se va înmulțì ca un potop, și sfatul lui ca un izvor de vieață.
  15. Inima nebunului ca un vas spart, și nici o știință nu va țineà.
  16. Cuvânt înțelept de va auzì cel știutor, lăudà’l-va pre el și preste el va adauge.
  17. Auzit-a cel răsfățat și nu i-a plăcut, și l-a lepădat înapoia sa.
  18. Vorba nebunului ca sarcina în cale; iar prin buzele celui înțelept, se va aflà har.
  19. Gura înțeleptului se va căutà întru adunare, și cuvintele lui le va cugetà în inimă.
  20. Ca o casă stricată, așà este celui nebun înțelepciunea, și știința celui neînțelegător, cuvinte neispitite.
  21. Obezi în picioarele celor nebuni este învățătura și ca cătușile în mâna cea dreaptă.
  22. Nebunul când râde, își înalță glasul său; iar omul cuminte abeà încet va zâmbì.
  23. Ca podoaba cea de aur este învățătura la cel înțelept și ca brățarea în brațul drept.
  24. Piciorul nebunului grabnic este în casă; iar omul cel ce are multă știință, se va rușinà de față.
  25. Nebunul pre ușe se uită în casă; iar omul cel învățat stă afară.
  26. Semn de om prost este a ascultà la ușe; iar cel înțelept se va îngreuià de astfel de necinste.
  27. Buzele limbuților într’acestea se vor îngreuià; iar cuvintele celor înțelepți se vor cumpănì.
  28. În gura nebunilor este inima lor; iar în inima înțelepților este gura lor.
  29. Când blestemă cel necredincios pre satana, însuș își blesteamă sufletul său.
  30. Pângărește sufletul său cel ce șoptește, și ori unde va lăcuì se va urî.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.