Creșterea rea a copiilor. Mila Domnului spre cei buni. Pedeapsa necredincioșilor.
- Nu poftì mulțime de fii fără de folos, nici te bucurà de fiii necredincioși.
- De se vor înmulțì, nu te bucurà de ei, de nu este frica lui Dumnezeu cu ei.
- Nu crede vieței lor, și nu nădăjduì întru mulțimea lor.
- Că mai bun este unul, decât o mie, și a murì fără de fii, decât a aveà fii fără de frica lui Dumnezeu.
- Că un înțelept va umpleà cetatea de lăcuitori; iar neamul celor necredincioși se va pustiì.
- Multe ca acestea am văzut cu ochii mei, și mai tari decât acestea a auzit urechea mea.
- Întru adunarea păcătoșilor ațâțà-se-va foc; și în neamul neascultător s’a aprins mânie.
- Nu s’a milostivit spre uriașii cei de demult, cari s’au depărtat întru tăria lor.
- N’a iertat pentru nemernicia lui Lot pre cei ce i-au urît pentru trufia lor.
- Nu s’au făcut lui milă de neamul pierzărei, care se înălțase întru păcatele sale.
- Tot așà cu cei șase sute de mii de pedestri adunați întru învârtoșarea inimei lor.
- De va fi unul vârtos la cerbice, minune va fì de se va îndreptà.
- Că mila și mânia la el este, el poate să se milostivească și să se mânie.
- Precum este multă mila lui, așà este multă și certarea lui, pre om după faptele lui îl judecă.
- Nu va scăpà păcătosul cu răpirea, nici va întârzià răbdarea celui bine credincios. Rom. 2, 6
- La toată milostenia va face loc; fiecine după faptele sale va aflà.
- Să nu zici: de Domnul mă voiu ascunde, au dintru înălțime aduce’ș-và cinevà aminte de mine?
- Întru popor mare nu mă voiu pomenì, că ce este sufletul meu întru atâta mulțime de făpturi?
- Iată cerul și cerul cerului lui Dumnezeu, adâncul și pământul se vor clătì întru cercetarea lui.
- Așijderea munții și temeliile pământului, când va căutà spre ele de frică se vor cutremurà.
- Și de acestea nu va gândì inima și de căile lui cine’ș va aduce aminte?
- Și vifor, care nu’l va vedeà om, iar cele mai multe lucruri ale lui sunt ascunse.
- Lucrurile dreptății cine le va vestì? Sau cine le va răbdà? Că departe este făgăduința.
- Cel ce se micșorează cu inima, cugetă acestea; iar bărbatul cel fără de minte și rătăcit, cugetă cele nebune.
- Ascultă fiul meu! Și învață știință, și ià aminte cu inima ta la cuvintele mele.
- Arătà-voiu în cumpănă învățătura, și cu amăruntul voiu vestì știința.
- Întru judecata Domnului lucrurile lui din început și de când le-au făcut au deosebit părțile lor.
- Împodobit-au în veac lucrurile sale și începuturile lor în neamurile lor, nici au flămânzit, nici s’au ostenit și n’au încetat dela lucrurile sale.
- Nici unul pre aproapele său nu l-a necăjit și până în veac nu se va împrotivì cuvântului lui.
- Și după aceasta au căutat Domnul pre pământ și l-au umplut de bunătățile sale.
- Cu tot felul de dobitoace vii au acoperit fața lui și într’însul va fi întoarcerea lor.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.