Ediția sinodală, București 1914

Sirah 1

Lauda înțelepciunei și a temerei de Dumnezeu.

  1. Toată înțelepciunea este dela Domnul, și cu el este în veac.
  2. Nisipul mărilor și picăturile ploii și zilele veacului, cine le và numărà?
  3. Înălțimea cerului și lățimea pământului, și adâncul și înțelepciunea, cine le va cercà?
  4. Mai ’nainte de toate s’a zidit înțelepciunea, și înțelegerea minței din veac.
  5. Izvorul înțelepciunei este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, și căile ei porunci veșnice.
  6. Rădăcina înțelepciunei, cui s’a descoperit? Și meșteșugurile ei, cine le-a cunoscut?
  7. Unul este înțelept înfricoșat foarte, cel ce șade pre scaunul său.
  8. Domnul, el o au zidit pre ea, și o au văzut, și o au numărat pre ea, și o au revărsat preste toate lucrurile sale.
  9. Și preste tot trupul după dăruirea sa, și o au dat pre ea celor ce’l iubesc pre ei.
  10. Frica Domnului, mărire și laudă și veselie și cunună de bucurie.
  11. Frica Domnului va desfătà inima, și va dà veselie și bucurie și lungime de zile.
  12. Celui ce se teme de Domnul, bine îi va fì întru cele mai de pre urmă, și în ziua sfârșitului său va aflà har.
  13. Începutul înțelepciunei este a se teme de Dumnezeu, și cu cei credincioși în mitras s’a zidit împreună cu ei.
  14. Și cu oamenii temelia veacului au încuibat, și cu sămânța lor se încrede.
  15. Sațiul înțelepciunei este a se teme de Domnul, și îi îmbată pre ei din rodurile sale.
  16. Toată casa lui o va umpleà de cele ce poftește, și cămările lui de rodurile ei.
  17. Cununa înțelepciunei frica Domnului care odrăslește pacea, și vindecare de însănătoșare; și au văzut și o au numărat pre ea. Ps. 110, 9 Pilde 1, 7 9, 10
  18. Știință și cunoștință de înțelegere ca ploaia a vărsat, și a înălțat mărirea celor ce se țin de dânsa.
  19. Rădăcina înțelepciunei este a se teme de Domnul, și ramurile ei lungime de zile.
  20. Frica Domnului gonește păcatele, și la cine petrece, întoarce dela acela mâniea.
  21. Mâniea nedreaptă nu se va puteà îndreptà, că pripa mâniei lui cădere este lui.
  22. Până la o vreme va suferì cel îndelung răbdător, după aceea va răsărì lui veselie.
  23. Până la o vreme își va ascunde cuvintele sale, și buzele celor credincioși vor grăì sfatul lui.
  24. Întru vistieriile înțelepciunei sunt pildele științei; iar urâciune este celui păcătos evlavia lui Dumnezeu.
  25. Poftești înțelepciune? Ține poruncile, și Domnul o va dà pre ea ție.
  26. Că înțelepciunea și învățătura este frica Domnului, și plăcute sunt lui credința și blândețele.
  27. Nu fii necrezător fricei Domnului, și să nu te apropii la el cu inimă îndoită.
  28. Nu te fățărnicì în gurile oamenilor, și buzelor tale ià aminte.
  29. Nu te înălțà pre tine, ca să nu cazi, și să aduci necinste sufletului tău.
  30. Și să descopere Domnul cele ascunse ale tale, și în mijlocul adunărei să te surpe pre tine.
  31. Pentrucă nu te-ai apropiat la frica Domnului, și inima ta este plină de vicleșug.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.