Ediția sinodală, București 1914

Plângerile Ieremiei 5

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Rugăciunea Prorocului.

  1. Adu’ți aminte Doamne, ce s’a făcut nouă, privește și vezi ocara noastră. זְכֹ֤ר יְהֹוָה֙ מֶֽה־הָ֣יָה לָ֔נוּ (הביט) [הַבִּ֖יטָה] וּרְאֵ֥ה אֶת־חֶרְפָּתֵֽנוּ׃
  2. Moștenirea noastră s’a mutat la alții, casele noastre la streini. נַחֲלָתֵ֙נוּ֙ נֶֽהֶפְכָ֣ה לְזָרִ֔ים בָּתֵּ֖ינוּ לְנׇכְרִֽים׃
  3. Sărmani ne-am făcut, nu este tată, maicele noastre ca văduvele. יְתוֹמִ֤ים הָיִ֙ינוּ֙ (אין) [וְאֵ֣ין] אָ֔ב אִמֹּתֵ֖ינוּ כְּאַלְמָנֽוֹת׃
  4. Apa noastră cu argint o am băut, lemnele noastre cu schimb au venit. מֵימֵ֙ינוּ֙ בְּכֶ֣סֶף שָׁתִ֔ינוּ עֵצֵ֖ינוּ בִּמְחִ֥יר יָבֹֽאוּ׃
  5. Preste cerbicea noastră ne-am gonit, ostenit-am, nu ne-am odihnit. עַ֤ל צַוָּארֵ֙נוּ֙ נִרְדָּ֔פְנוּ יָגַ֖עְנוּ (לא) [וְלֹ֥א] הֽוּנַֽח־לָֽנוּ׃
  6. Eghipetul a dat mâna, Asur spre săturarea lor. מִצְרַ֙יִם֙ נָתַ֣נּוּ יָ֔ד אַשּׁ֖וּר לִשְׂבֹּ֥עַֽ לָֽחֶם׃
  7. Părinții noștri au păcătuit și nu sunt, noi fărădelegile lor am purtat. אֲבֹתֵ֤ינוּ חָֽטְאוּ֙ (אינם) [וְאֵינָ֔ם] (אנחנו) [וַאֲנַ֖חְנוּ] עֲוֺנֹתֵיהֶ֥ם סָבָֽלְנוּ׃
  8. Robi ne-au stăpânit pre noi, mântuit nu este din mâinile lor. עֲבָדִים֙ מָ֣שְׁלוּ בָ֔נוּ פֹּרֵ֖ק אֵ֥ין מִיָּדָֽם׃
  9. Cu sufletele noastre vom aduce pâinea noastră de către fața sabiei pustiului. בְּנַפְשֵׁ֙נוּ֙ נָבִ֣יא לַחְמֵ֔נוּ מִפְּנֵ֖י חֶ֥רֶב הַמִּדְבָּֽר׃
  10. Pielea noastră ca un cuptor s’a afumat, smulsu-s’a de către fața viforului foametei. עוֹרֵ֙נוּ֙ כְּתַנּ֣וּר נִכְמָ֔רוּ מִפְּנֵ֖י זַלְעֲפ֥וֹת רָעָֽב׃ Plâng. 4, 8 Ps. 118, 83
  11. Pre femei în Sion au smerit, pre fecioare în cetățile lui Iuda. נָשִׁים֙ בְּצִיּ֣וֹן עִנּ֔וּ בְּתֻלֹ֖ת בְּעָרֵ֥י יְהוּדָֽה׃
  12. Boierii cu mâinile lor s’au spânzurat, bătrânii nu s’au cinstit. שָׂרִים֙ בְּיָדָ֣ם נִתְל֔וּ פְּנֵ֥י זְקֵנִ֖ים לֹ֥א נֶהְדָּֽרוּ׃
  13. Cei aleși plângere au luat și tinerii cu lemn au slăbit. בַּחוּרִים֙ טְח֣וֹן נָשָׂ֔אוּ וּנְעָרִ֖ים בָּעֵ֥ץ כָּשָֽׁלוּ׃
  14. Și bătrânii dela poartă s’au părăsit, cei aleși dela cântările lor au încetat. זְקֵנִים֙ מִשַּׁ֣עַר שָׁבָ֔תוּ בַּחוּרִ֖ים מִנְּגִינָתָֽם׃
  15. Stricatu-s’a bucuria inimei noastre, întorsu-s’a întru plângere jocul nostru. שָׁבַת֙ מְשׂ֣וֹשׂ לִבֵּ֔נוּ נֶהְפַּ֥ךְ לְאֵ֖בֶל מְחֹלֵֽנוּ׃ Ierem. 31, 13
  16. Căzut-a cununa capului nostru și vai nouă, că am păcătuit. נָֽפְלָה֙ עֲטֶ֣רֶת רֹאשֵׁ֔נוּ אֽוֹי־נָ֥א לָ֖נוּ כִּ֥י חָטָֽאנוּ׃
  17. Pentru aceasta s’a făcut durere, întristată este inima noastră, pentru aceasta s’au întunecat ochii noștri. עַל־זֶ֗ה הָיָ֤ה דָוֶה֙ לִבֵּ֔נוּ עַל־אֵ֖לֶּה חָשְׁכ֥וּ עֵינֵֽינוּ׃
  18. Pre muntele Sionului, că s’a stins, vulpi au trecut printr’însul. עַ֤ל הַר־צִיּוֹן֙ שֶׁשָּׁמֵ֔ם שׁוּעָלִ֖ים הִלְּכוּ־בֽוֹ׃ [פ]
  19. Tu Doamne în veac vei rămâneà, scaunul tău în neam și în neam. אַתָּ֤ה יְהֹוָה֙ לְעוֹלָ֣ם תֵּשֵׁ֔ב כִּסְאֲךָ֖ לְד֥וֹר וָדֽוֹר׃ Ps. 9, 7 101, 13
  20. Pentruce până în sfârșit ne vei uità pre noi? Părăsì-ne-vei pre noi întru îndelungare de zile? לָ֤מָּה לָנֶ֙צַח֙ תִּשְׁכָּחֵ֔נוּ תַּֽעַזְבֵ֖נוּ לְאֹ֥רֶךְ יָמִֽים׃
  21. Întoarce-ne pre noi Doamne către tine și ne vom întoarce, și înnoiește zilele noastre ca și mai nainte. הֲשִׁיבֵ֨נוּ יְהֹוָ֤ה ׀ אֵלֶ֙יךָ֙ (ונשוב) [וְֽנָשׁ֔וּבָה] חַדֵּ֥שׁ יָמֵ֖ינוּ כְּקֶֽדֶם׃ Ierem. 31, 18 Ioan 6, 44
  22. Că lepădând, ne-ai lepădat pre noi, mâniatu-te-ai spre noi foarte. כִּ֚י אִם־מָאֹ֣ס מְאַסְתָּ֔נוּ קָצַ֥פְתָּ עָלֵ֖ינוּ עַד־מְאֹֽד׃

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.