În capitolul acesta ediția 1914, care urmează Septuaginta, împarte textul altfel decât textul ebraic — alt număr de versete, uneori altă graniță de capitol. Ca să nu punem ebraica lângă versetul greșit, aici n-o arătăm. De ce diferă cele două.
Chemarea prietenească a înțelepciunei.
- Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a întărit șapte stâlpi.
- Junghiat-a jertfele sale, și a dres în paharul său vin, și a gătit ei masă.
- Trimis-a pre slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar, grăind:
- Cel ce este neînțelept să se abată la mine, și celor lipsiți de înțelepciune le-a zis:
- Veniți de mâncați pâinea mea și beți vinul, carele l-am dres vouă.
- Lăsați neînțelepciunea și veți fì vii, ca în veac să împărățiți, și căutați înțelepciunea ca să trăiți, și vă îndreptați mintea întru cunoștință.
- Cel ce învață pre cei răi ià luiș ocară, și cel ce ceartă pre cel necurat se ocărăște pre sine, că certările la cel necurat sunt rane lui.
- Nu mustrà pre cei răi, ca să nu te urască, mustră pre cel înțelept, și te va iubì pre tine. Mat. 7, 6
- Dă pricină înțeleptului, și mai înțelept va fì, arată dreptului, și va adaoge a primì. Ps. 110, 9
- Începutul înțelepciunei este frica Domnului, și sfatul sfinților priceperea; iar a cunoaște legea, este a cugetului bun. Sirah 1, 17
- Că într’acest chip multă vreme vei trăì, și se vor adaoge ție anii vieții tale.
- Fiule! De vei fi înțelept, ție vei fì înțelept, și vecinilor tăi; iar de vei fì rău, numai tu singur vei luà cele rele. Fiul învățat înțelept va fi, și pre cel neînvățat slugă îl va aveà. Cel ce se reazemă de minciuni, acela paște vânturile și gonește pasări zburătoare, că și-a părăsit căile viei sale, și a rătăcit din cărările agonisirii sale, și umblă prin pustie fără de apă, și prin pământ desfătat întru sete, și adună cu mâinile nerodire.
- Femeia nebună și fără de omenie, care nu știe de rușine, se va lipsì de pâine.
- Șade în ușile casei sale pre scaun afară în uliță.
- Chemând pre cei ce trec pre cale, și-și fac căile lor; cel ce este întru voi fără de minte, abate-se la mine.
- Și celor lipsiți de minte, le poruncește zicând:
- Atingeți-vă cu dulceață de pâine ascunsă, și beți apă dulce de furtișag.
- Și el nu știe, că pământenii la dânsa pier, și îi duce în fundul iadului.
- Ci fugi, nu te zăbovì la locul ei, nici întoarce ochiul tău spre dânsa, că așà o vei trece ca o apă streină.
- Și treci izvorul strein, și te depărtează de apa altora, și nu beà din fântâna streină, ca să trăiești multă vreme, și să se adaoge ție anii vieții.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.