Ediția sinodală, București 1914

Pilde 31

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Lauda femeii harnice.

  1. Cuvintele mele sunt grăite dela Dumnezeu, învățătura împăratului, care l-a învățat pre el muma lui. דִּ֭בְרֵי לְמוּאֵ֣ל מֶ֑לֶךְ מַ֝שָּׂ֗א אֲֽשֶׁר־יִסְּרַ֥תּוּ אִמּֽוֹ׃
  2. Ce vei păzì fiule? Ce? Graiurile lui Dumnezeu; ție zic fiule cel întâiu născut, ce, fiul pântecelui meu? Ce, fiul rugăciunilor mele? מַה־בְּ֭רִי וּמַֽה־בַּר־בִּטְנִ֑י וּ֝מֶ֗ה בַּר־נְדָרָֽי׃
  3. Nu dà muerilor avuția ta și mintea ta și vieața, că mai pre urmă îți vei mutà sfatul. אַל־תִּתֵּ֣ן לַנָּשִׁ֣ים חֵילֶ֑ךָ וּ֝דְרָכֶ֗יךָ לַֽמְח֥וֹת מְלָכִֽין׃
  4. Toate le fă cu socoteală, cu măsură beà vin, cei puternici sunt mânioși; deci vin să nu beà. אַ֤ל לַֽמְלָכִ֨ים ׀ לְֽמוֹאֵ֗ל אַ֣ל לַֽמְלָכִ֣ים שְׁתוֹ־יָ֑יִן וּ֝לְרוֹזְנִ֗ים (או) [אֵ֣י] שֵׁכָֽר׃
  5. Ca nu bând să’și uite de înțelepciune, și nu vor puteà judecà drept pre cei slabi. פֶּן־יִ֭שְׁתֶּה וְיִשְׁכַּ֣ח מְחֻקָּ֑ק וִ֝ישַׁנֶּ֗ה דִּ֣ין כׇּל־בְּנֵי־עֹֽנִי׃
  6. Dați băutură, care îmbată, celor ce sunt în supărări și vin să beà celor ce sunt în dureri. תְּנוּ־שֵׁכָ֥ר לְאוֹבֵ֑ד וְ֝יַ֗יִן לְמָ֣רֵי נָֽפֶשׁ׃
  7. Ca să’și uite de sărăcie, și de ostenele să nu’și mai aducă aminte. יִ֭שְׁתֶּה וְיִשְׁכַּ֣ח רִישׁ֑וֹ וַ֝עֲמָל֗וֹ לֹ֣א יִזְכׇּר־עֽוֹד׃ [פ] Ps. 103. 16
  8. Fiule! Deschide gura ta cu cuvântul lui Dumnezeu, și judecă pre toți cum se cade. פְּתַח־פִּ֥יךָ לְאִלֵּ֑ם אֶל־דִּ֝֗ין כׇּל־בְּנֵ֥י חֲלֽוֹף׃
  9. Deschide gura ta, și judecă drept, și fă dreptate săracului și mișelului. פְּתַח־פִּ֥יךָ שְׁפׇט־צֶ֑דֶק וְ֝דִ֗ין עָנִ֥י וְאֶבְיֽוֹן׃ [פ] Lev. 19, 15
  10. Femeie vrednică cine va aflà, mai scumpă este una ca aceasta decât pietrile cele de mult preț. אֵֽשֶׁת־חַ֭יִל מִ֣י יִמְצָ֑א וְרָחֹ֖ק מִפְּנִינִ֣ים מִכְרָֽהּ׃
  11. Nădăjduește spre dânsa inima bărbatului ei, una ca aceasta nu se va lipsì de bune agonisele. בָּ֣טַח בָּ֭הּ לֵ֣ב בַּעְלָ֑הּ וְ֝שָׁלָ֗ל לֹ֣א יֶחְסָֽר׃
  12. Că lucrează bărbatului său lucruri bune în toată vieața. גְּמָלַ֣תְהוּ ט֣וֹב וְלֹא־רָ֑ע כֹּ֝֗ל יְמֵ֣י חַיֶּֽיהָ׃
  13. Agonisind lână și in, face cu mâinile sale lucru de treabă. דָּ֭רְשָׁה צֶ֣מֶר וּפִשְׁתִּ֑ים וַ֝תַּ֗עַשׂ בְּחֵ֣פֶץ כַּפֶּֽיהָ׃
  14. Este ca o corabie, ce face neguțătorie, de departe adună avuția sa. הָ֭יְתָה כׇּאֳנִיּ֣וֹת סוֹחֵ֑ר מִ֝מֶּרְחָ֗ק תָּבִ֥יא לַחְמָֽהּ׃
  15. Și se scoală de noapte, și gătește bucate casei, și dă de lucru slujnicilor, וַתָּ֤קׇם ׀ בְּע֬וֹד לַ֗יְלָה וַתִּתֵּ֣ן טֶ֣רֶף לְבֵיתָ֑הּ וְ֝חֹ֗ק לְנַעֲרֹתֶֽיהָ׃
  16. Văzând moșie o cumpără și din rodurile mâinilor sale sădește vie. זָמְמָ֣ה שָׂ֭דֶה וַתִּקָּחֵ֑הוּ מִפְּרִ֥י כַ֝פֶּ֗יהָ (נטע) [נָ֣טְעָה] כָּֽרֶם׃
  17. Încingându’și mijlocul său cu tărie, își întărește brațul său la lucru. חָֽגְרָ֣ה בְע֣וֹז מׇתְנֶ֑יהָ וַ֝תְּאַמֵּ֗ץ זְרוֹעֹתֶֽיהָ׃
  18. A prins gust că bine este a lucrà, și nu se stinge lumânarea ei toată noaptea. טָ֭עֲמָה כִּי־ט֣וֹב סַחְרָ֑הּ לֹא־יִכְבֶּ֖ה (בליל) [בַלַּ֣יְלָה] נֵרָֽהּ׃
  19. Mâinile sale întinde spre cele de folos, și coatele sale le întărește la fus. יָ֭דֶיהָ שִׁלְּחָ֣ה בַכִּישׁ֑וֹר וְ֝כַפֶּ֗יהָ תָּ֣מְכוּ פָֽלֶךְ׃
  20. Mâinile sale le deschide săracului, și hrană dă celui lipsit. כַּ֭פָּהּ פָּֽרְשָׂ֣ה לֶעָנִ֑י וְ֝יָדֶ֗יהָ שִׁלְּחָ֥ה לָאֶבְיֽוֹן׃
  21. Nu poartă grije de cele din casă bărbatul ei, când se zăbovește undevà, că toți ai ei sunt îmbrăcați. לֹא־תִירָ֣א לְבֵיתָ֣הּ מִשָּׁ֑לֶג כִּ֥י כׇל־בֵּ֝יתָ֗הּ לָבֻ֥שׁ שָׁנִֽים׃
  22. Câte două haine a făcut bărbatului său, și eiș îmbrăcăminte de vison și de porfiră. מַרְבַדִּ֥ים עָֽשְׂתָה־לָּ֑הּ שֵׁ֖שׁ וְאַרְגָּמָ֣ן לְבוּשָֽׁהּ׃
  23. Cinstit este în porți bărbatul ei, ori când merge întru adunare cu cei bătrâni și cu locuitorii pământului. נוֹדָ֣ע בַּשְּׁעָרִ֣ים בַּעְלָ֑הּ בְּ֝שִׁבְתּ֗וֹ עִם־זִקְנֵי־אָֽרֶץ׃
  24. Pânzeturi a făcut, și le-a vândut Finicienilor și cingători Hananeilor. סָדִ֣ין עָ֭שְׂתָה וַתִּמְכֹּ֑ר וַ֝חֲג֗וֹר נָתְנָ֥ה לַֽכְּנַעֲנִֽי׃
  25. Întru tărie și întru bună podoabă s’a îmbrăcat, și s’a veselit în zilele de apoi. עֹז־וְהָדָ֥ר לְבוּשָׁ֑הּ וַ֝תִּשְׂחַ֗ק לְי֣וֹם אַחֲרֽוֹן׃
  26. Gura sa deschide cu socoteală și după lege; și rânduială pune limbei sale. פִּ֭יהָ פָּתְחָ֣ה בְחׇכְמָ֑ה וְת֥וֹרַת חֶ֝֗סֶד עַל־לְשׁוֹנָֽהּ׃
  27. Strimte sunt cărările casei sale și bucatele nu le mănâncă cu lene. צ֭וֹפִיָּה (הילכות) [הֲלִיכ֣וֹת] בֵּיתָ֑הּ וְלֶ֥חֶם עַ֝צְל֗וּת לֹ֣א תֹאכֵֽל׃
  28. Crescutu-ș’a fiii săi, și s’au îmbogățit, și bărbatul ei o a lăudat pre ea. קָ֣מוּ בָ֭נֶיהָ וַֽיְאַשְּׁר֑וּהָ בַּ֝עְלָ֗הּ וַֽיְהַלְלָֽהּ׃
  29. Multe fete au agonisit bogăție, multe fete au făcut putere; iar tu le-ai întrecut și le-ai covârșit pre toate. רַבּ֣וֹת בָּ֭נוֹת עָ֣שׂוּ חָ֑יִל וְ֝אַ֗תְּ עָלִ֥ית עַל־כֻּלָּֽנָה׃
  30. Plăceri mincinoase și frumuseți deșarte femeești nu sunt întru tine, femeia cu minte se va binecuvântà; iar ea să laude frica Domnului. שֶׁ֣קֶר הַ֭חֵן וְהֶ֣בֶל הַיֹּ֑פִי אִשָּׁ֥ה יִרְאַת־יְ֝הֹוָ֗ה הִ֣יא תִתְהַלָּֽל׃
  31. Dați ei din rodurile mâinilor sale, și să se laude în porți bărbatul ei. תְּנוּ־לָ֭הּ מִפְּרִ֣י יָדֶ֑יהָ וִיהַלְל֖וּהָ בַשְּׁעָרִ֣ים מַֽעֲשֶֽׂיהָ׃

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.