Mărirea și puterea lui Dumnezeu împrotiva vrăjmașilor săi.
- Luarea Ninevi, cartea vedeniei lui Naum al lui Elcheseu.
- Dumnezeu este râvnitor, și Domnul izbânditor, Domnul cel ce izbândește cu mânie, Domnul izbândește asupra vrăjmașilor săi, și pierde pre protivnicii săi. A 2 Lege 32, 43
- Domnul este îndelung răbdător, și mare este tăriea lui, și pre cel nevinovat nu’l va face vinovat Domnul, întru sfârșit și întru cutremur este calea lui, și norii sunt praful picioarelor lui. Eșire 34, 6 7 Ps. 18, 8
- Cel ce înfricoșază marea, și o usucă pre ea, și toate rîurile le deșartă, împuținatu-s’a Vasanitida și Carmilul, și cele înflorite ale Livanului s’au sfârșit. Isaia 50, 2 Ps. 103, 29
- Munții s’au cutremurat de el, și dealurile s’au clătit, și s’a îngrozit pământul de fața lui, toată lumea și toți cei ce lăcuesc într’însa. Mih. 1, 4
- De fața mâniei lui cine va puteà suferi? Și cine va stà înaintea iuțimei mâniei lui? Mâniea lui topește stăpâniri, și pietrile s’au sfărîmat dinaintea lui.
- Bun este Domnul celor ce’l așteaptă pre el în ziua necazului, și cunoaște pre cei ce se tem de el.
- Și întru potopul ce trece, sfârșit va face pre cei ce se scoală asupră, și pre vrăjmașii lui goni’i-va întunerecul.
- Ce socotiți asupra Domnului? Sfârșit el va face, nu va izbândì de două ori întru aceeaș întru necaz.
- Că până la temeiul lui se va înțelenì, și ca o fasole învăluindu-se se va mâncà, și ca trestiea cea plină de uscăciune.
- Dintru tine va ieșì gând de rele asupra Domnului, sfătuindu-se împrotivitoare.
- Acestea zice Domnul: cel ce stăpânește preste ape multe, și așà se vor împărțì, și auzul tău nu se va auzì mai mult.
- Și acum voiu zdrobì toiagul lui dela tine, și legăturile tale voiu rumpe.
- Și va poruncì pentru tine Domnul: nu se va semănà mai mult din numele tău, din casa Dumnezeului tău pierde-voiu cele cioplite și cele vărsate, pune-le-voiu mormântul tău, că grabnice sunt.
- Iată preste munți picioarele celui ce binevestește, și ale celui ce vestește pace. Serbează Iudo sărbătorile tale, plinește făgăduințele tale, că nu vor adaoge mai mult a trece prin tine spre vechime, sfârșitu-s’au, pierit-au. Isaia 52, 7 Romani 10, 15
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.