Ediția sinodală, București 1914

Isaia 22

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Prorocie pentru Ierusalim.

  1. Vedenia văii Sionului. Ce’ți este ție, că acum v’ați suit toți în poduri în deșert? מַשָּׂ֖א גֵּ֣יא חִזָּי֑וֹן מַה־לָּ֣ךְ אֵפ֔וֹא כִּי־עָלִ֥ית כֻּלָּ֖ךְ לַגַּגּֽוֹת׃
  2. Este plină cetatea de cei ce strigă, răniții tăi nu sunt răniți de sabie, nici morții tăi morți de răsboiu. תְּשֻׁא֣וֹת ׀ מְלֵאָ֗ה עִ֚יר הֽוֹמִיָּ֔ה קִרְיָ֖ה עַלִּיזָ֑ה חֲלָלַ֙יִךְ֙ לֹ֣א חַלְלֵי־חֶ֔רֶב וְלֹ֖א מֵתֵ֥י מִלְחָמָֽה׃
  3. Toți boierii tăi au fugit și cei prinși cumplit sunt legați și cei tari din tine departe au fugit. כׇּל־קְצִינַ֥יִךְ נָֽדְדוּ־יַ֖חַד מִקֶּ֣שֶׁת אֻסָּ֑רוּ כׇּל־נִמְצָאַ֙יִךְ֙ אֻסְּר֣וּ יַחְדָּ֔ו מֵרָח֖וֹק בָּרָֽחוּ׃
  4. Pentru aceea am zis: lăsați-mă, amar voiu plânge, nu mă veți puteà mângâià de supărarea fetei neamului meu. עַל־כֵּ֥ן אָמַ֛רְתִּי שְׁע֥וּ מִנִּ֖י אֲמָרֵ֣ר בַּבֶּ֑כִי אַל־תָּאִ֣יצוּ לְנַֽחֲמֵ֔נִי עַל־שֹׁ֖ד בַּת־עַמִּֽי׃ Ierem. 4, 19 9, 1
  5. Că ziua turburărei și a pierzărei și a călcărei este și rătăcire dela Domnul Savaot, în valea Sionului rătăcesc dela cel mic până la cel mare prin munți, כִּ֣י יוֹם֩ מְהוּמָ֨ה וּמְבוּסָ֜ה וּמְבוּכָ֗ה לַֽאדֹנָ֧י יֱהֹוִ֛ה צְבָא֖וֹת בְּגֵ֣י חִזָּי֑וֹן מְקַרְקַ֥ר קִ֖ר וְשׁ֥וֹעַ אֶל־הָהָֽר׃
  6. Iar Elamitenii au luat tulbe, și s’au suit oameni pre cai, și s’au adunat la bătae. וְעֵילָם֙ נָשָׂ֣א אַשְׁפָּ֔ה בְּרֶ֥כֶב אָדָ֖ם פָּרָשִׁ֑ים וְקִ֥יר עֵרָ֖ה מָגֵֽן׃
  7. Și vor fì văile tale cele alese se vor umpleà de care, și călăreții vor împresurà porțile tale. וַיְהִ֥י מִבְחַר־עֲמָקַ֖יִךְ מָ֣לְאוּ רָ֑כֶב וְהַפָּ֣רָשִׁ֔ים שֹׁ֖ת שָׁ֥תוּ הַשָּֽׁעְרָה׃
  8. Și vor deschide porțile lui Iuda, și vor privì în ziua aceea la casele cele alese ale cetăței. וַיְגַ֕ל אֵ֖ת מָסַ֣ךְ יְהוּדָ֑ה וַתַּבֵּט֙ בַּיּ֣וֹם הַה֔וּא אֶל־נֶ֖שֶׁק בֵּ֥ית הַיָּֽעַר׃
  9. Și vor descoperì ascunsele caselor marginei lui David. Și au văzut că mai mulți sunt, și cum că au abătut apa scăldătoarei cei vechi în cetate. וְאֵ֨ת בְּקִיעֵ֧י עִיר־דָּוִ֛ד רְאִיתֶ֖ם כִּי־רָ֑בּוּ וַֽתְּקַבְּצ֔וּ אֶת־מֵ֥י הַבְּרֵכָ֖ה הַתַּחְתּוֹנָֽה׃
  10. Și cum că au stricat casele Ierusalimului, ca să întăriască zidurile cetăței. וְאֶת־בָּתֵּ֥י יְרוּשָׁלַ֖͏ִם סְפַרְתֶּ֑ם וַתִּתְצוּ֙ הַבָּ֣תִּ֔ים לְבַצֵּ֖ר הַחוֹמָֽה׃
  11. Și v’ați făcut vouă apă între două ziduri mai înlăuntru de scăldătoarea cea veche, și n’ați căutat la cel ce dela început o au făcut, și pre cel ce o au zidit pre ea nu l-ați văzut. וּמִקְוָ֣ה ׀ עֲשִׂיתֶ֗ם בֵּ֚ין הַחֹ֣מֹתַ֔יִם לְמֵ֖י הַבְּרֵכָ֣ה הַיְשָׁנָ֑ה וְלֹ֤א הִבַּטְתֶּם֙ אֶל־עֹשֶׂ֔יהָ וְיֹצְרָ֥הּ מֵרָח֖וֹק לֹ֥א רְאִיתֶֽם׃
  12. Și au chemat Domnul Savaot în ziua aceea plângere și tânguire și radere și încingere de saci. וַיִּקְרָ֗א אֲדֹנָ֧י יֱהֹוִ֛ה צְבָא֖וֹת בַּיּ֣וֹם הַה֑וּא לִבְכִי֙ וּלְמִסְפֵּ֔ד וּלְקׇרְחָ֖ה וְלַחֲגֹ֥ר שָֽׂק׃
  13. Iar ei au făcut veselie și bucurie junghind viței și jertfind oi, ca să mânânce cărnuri și să beà vin, zicând: să mâncăm și să bem că mâine vom murì. וְהִנֵּ֣ה ׀ שָׂשׂ֣וֹן וְשִׂמְחָ֗ה הָרֹ֤ג ׀ בָּקָר֙ וְשָׁחֹ֣ט צֹ֔אן אָכֹ֥ל בָּשָׂ֖ר וְשָׁת֣וֹת יָ֑יִן אָכ֣וֹל וְשָׁת֔וֹ כִּ֥י מָחָ֖ר נָמֽוּת׃ Înțel. 2, 6 Amos 6, 4-6 1 Cor. 15, 32
  14. Și descoperite sunt acestea în urechile Domnului Savaot, că nu se va iertà vouă păcatul acesta, până ce veți murì, zice Domnul puterilor. וְנִגְלָ֥ה בְאׇזְנָ֖י יְהֹוָ֣ה צְבָא֑וֹת אִם־יְ֠כֻפַּ֠ר הֶעָוֺ֨ן הַזֶּ֤ה לָכֶם֙ עַד־תְּמֻת֔וּן אָמַ֛ר אֲדֹנָ֥י יֱהֹוִ֖ה צְבָאֽוֹת׃ [פ]
  15. Acestea zice Domnul Savaot: mergi în cămară la Somna cămărașul, și zì lui: כֹּ֥ה אָמַ֛ר אֲדֹנָ֥י יֱהֹוִ֖ה צְבָא֑וֹת לֶךְ־בֹּא֙ אֶל־הַסֹּכֵ֣ן הַזֶּ֔ה עַל־שֶׁבְנָ֖א אֲשֶׁ֥ר עַל־הַבָּֽיִת׃
  16. De ce ești tu aici și ce’ți este ție aici? Că ți-ai cioplit aici mormînt, și ți-ai făcut în loc înalt mormînt, și ți-ai săpat în piatră lăcaș? מַה־לְּךָ֥ פֹה֙ וּמִ֣י לְךָ֣ פֹ֔ה כִּֽי־חָצַ֧בְתָּ לְּךָ֛ פֹּ֖ה קָ֑בֶר חֹצְבִ֤י מָרוֹם֙ קִבְר֔וֹ חֹקְקִ֥י בַסֶּ֖לַע מִשְׁכָּ֥ן לֽוֹ׃
  17. Iată Domnul Savaot va lepădà și va sfărâmà pe așà om, și va luà îmbrăcămintea ta și cununa ta cea mărită, הִנֵּ֤ה יְהֹוָה֙ מְטַלְטֶלְךָ֔ טַלְטֵלָ֖ה גָּ֑בֶר וְעֹטְךָ֖ עָטֹֽה׃
  18. Și te va lepădà în țară mare și nemăsurată, și acolo vei murì și va pune carul tău cel frumos spre necinste, și casa boierului tău spre călcare. צָנ֤וֹף יִצְנׇפְךָ֙ צְנֵפָ֔ה כַּדּ֕וּר אֶל־אֶ֖רֶץ רַחֲבַ֣ת יָדָ֑יִם שָׁ֣מָּה תָמ֗וּת וְשָׁ֙מָּה֙ מַרְכְּב֣וֹת כְּבוֹדֶ֔ךָ קְל֖וֹן בֵּ֥ית אֲדֹנֶֽיךָ׃
  19. Și te vei lepădà din dregătoria casei tale și din starea ta. וַהֲדַפְתִּ֖יךָ מִמַּצָּבֶ֑ךָ וּמִמַּעֲמָֽדְךָ֖ יֶהֶרְסֶֽךָ׃
  20. Și va fì în ziua aceea chemà-voiu pre sluga mea Eliachim al lui Helchie. וְהָיָ֖ה בַּיּ֣וֹם הַה֑וּא וְקָרָ֣אתִי לְעַבְדִּ֔י לְאֶלְיָקִ֖ים בֶּן־חִלְקִיָּֽהוּ׃ 4 Împ. 18, 18
  21. Și’l voiu îmbrăcà pre el cu îmbrăcămintea ta, și cununa ta o voiu dà lui, și puterea și dregătoria ta o voiu dà în mâinile lui și va fì ca un părinte celor ce lăcuesc în Ierusalim, și celor ce lăcuesc în Iuda. וְהִלְבַּשְׁתִּ֣יו כֻּתׇּנְתֶּ֗ךָ וְאַבְנֵֽטְךָ֙ אֲחַזְּקֶ֔נּוּ וּמֶֽמְשַׁלְתְּךָ֖ אֶתֵּ֣ן בְּיָד֑וֹ וְהָיָ֥ה לְאָ֛ב לְיוֹשֵׁ֥ב יְרוּשָׁלַ֖͏ִם וּלְבֵ֥ית יְהוּדָֽה׃
  22. Și voiu dà lui cheia casei lui David preste umărul lui, și va deschide și nu va fì cine să închiză, și va închide și nu va fì cine să deschiză; și voiu dà lui mărirea lui David, și va stăpânì, și nu va fì cine să’i grăiască împrotivă. וְנָתַתִּ֛י מַפְתֵּ֥חַ בֵּית־דָּוִ֖ד עַל־שִׁכְמ֑וֹ וּפָתַח֙ וְאֵ֣ין סֹגֵ֔ר וְסָגַ֖ר וְאֵ֥ין פֹּתֵֽחַ׃ Iov 12, 14 Apoc. 3, 7
  23. Și’l voiu pune pre el stăpânitor în loc credincios, și va ședeà pre scaunul mărirei casei tatălui său. וּתְקַעְתִּ֥יו יָתֵ֖ד בְּמָק֣וֹם נֶאֱמָ֑ן וְהָיָ֛ה לְכִסֵּ֥א כָב֖וֹד לְבֵ֥ית אָבִֽיו׃
  24. Și va nădăjduì spre el tot cel mărit în casa tatălui său dela cel mic până la cel mare, tot vasul cel mic, dela vasul Aganotilor, și vor fì supuși lui în ziua aceea. וְתָל֨וּ עָלָ֜יו כֹּ֣ל ׀ כְּב֣וֹד בֵּית־אָבִ֗יו הַצֶּֽאֱצָאִים֙ וְהַצְּפִע֔וֹת כֹּ֖ל כְּלֵ֣י הַקָּטָ֑ן מִכְּלֵי֙ הָאַגָּנ֔וֹת וְעַ֖ד כׇּל־כְּלֵ֥י הַנְּבָלִֽים׃
  25. Acestea zice Domnul Savaot: Mișcà-se-va omul cel întemeiat în loc credincios, și se va luà, și va cădeà și se va pierde mărirea lui, că Domnul au grăit. בַּיּ֣וֹם הַה֗וּא נְאֻם֙ יְהֹוָ֣ה צְבָא֔וֹת תָּמוּשׁ֙ הַיָּתֵ֔ד הַתְּקוּעָ֖ה בְּמָק֣וֹם נֶאֱמָ֑ן וְנִגְדְּעָ֣ה וְנָפְלָ֗ה וְנִכְרַת֙ הַמַּשָּׂ֣א אֲשֶׁר־עָלֶ֔יהָ כִּ֥י יְהֹוָ֖ה דִּבֵּֽר׃ [פ]

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.