Ediția sinodală, București 1914

Ionà 2

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Rugăciunea lui Ionà pentru mântuire.

  1. Și au poruncit Domnul unui chit mare să înghiță pre Ionà; și a fost Ionà în pântecele chitului trei zile și trei nopți. וַיְמַ֤ן יְהֹוָה֙ דָּ֣ג גָּד֔וֹל לִבְלֹ֖עַ אֶת־יוֹנָ֑ה וַיְהִ֤י יוֹנָה֙ בִּמְעֵ֣י הַדָּ֔ג שְׁלֹשָׁ֥ה יָמִ֖ים וּשְׁלֹשָׁ֥ה לֵילֽוֹת׃
  2. Și s’a rugat Ionà către Domnul Dumnezeul său din pântecele chitului, și a zis: וַיִּתְפַּלֵּ֣ל יוֹנָ֔ה אֶל־יְהֹוָ֖ה אֱלֹהָ֑יו מִמְּעֵ֖י הַדָּגָֽה׃
  3. Strigat-am întru necazul meu către Domnul Dumnezeul meu, și m’au auzit; din pântecele iadului strigarea mea, și au auzit glasul meu. וַיֹּ֗אמֶר קָ֠רָ֠אתִי מִצָּ֥רָה לִ֛י אֶל־יְהֹוָ֖ה וַֽיַּעֲנֵ֑נִי מִבֶּ֧טֶן שְׁא֛וֹל שִׁוַּ֖עְתִּי שָׁמַ֥עְתָּ קוֹלִֽי׃ Ps. 119, 1
  4. Aruncatu-m’ai întru adâncul inimii mărei, și ape m’au încunjurat. וַתַּשְׁלִיכֵ֤נִי מְצוּלָה֙ בִּלְבַ֣ב יַמִּ֔ים וְנָהָ֖ר יְסֹבְבֵ֑נִי כׇּל־מִשְׁבָּרֶ֥יךָ וְגַלֶּ֖יךָ עָלַ֥י עָבָֽרוּ׃
  5. Toate înălțările tale, și valurile tale preste mine au trecut. וַאֲנִ֣י אָמַ֔רְתִּי נִגְרַ֖שְׁתִּי מִנֶּ֣גֶד עֵינֶ֑יךָ אַ֚ךְ אוֹסִ֣יף לְהַבִּ֔יט אֶל־הֵיכַ֖ל קׇדְשֶֽׁךָ׃
  6. Și eu am zis: lepădatu-m’am dela ochii tăi; au doară voiu adauge ca să mai privesc eu la Biserica cea sfântă a ta? אֲפָפ֤וּנִי מַ֙יִם֙ עַד־נֶ֔פֶשׁ תְּה֖וֹם יְסֹבְבֵ֑נִי ס֖וּף חָב֥וּשׁ לְרֹאשִֽׁי׃
  7. Turnatu-s’au ape până la sufletul meu; adâncul cel din fund m’a încunjurat, afundatu-s’a capul meu; întru crăpăturile munților m’am pogorît, în pământul ale căruia încuetorile sunt zăvoare veșnice, și să iasă din stricăciune vieața mea către tine Doamne Dumnezeul meu. לְקִצְבֵ֤י הָרִים֙ יָרַ֔דְתִּי הָאָ֛רֶץ בְּרִחֶ֥יהָ בַעֲדִ֖י לְעוֹלָ֑ם וַתַּ֧עַל מִשַּׁ֛חַת חַיַּ֖י יְהֹוָ֥ה אֱלֹהָֽי׃ Ps. 68, 1
  8. Când se sfârșeà din mine sufletul meu, de Domnul mi-am adus aminte: și să vie către tine rugăciunea mea, la sfântă Biserica ta. בְּהִתְעַטֵּ֤ף עָלַי֙ נַפְשִׁ֔י אֶת־יְהֹוָ֖ה זָכָ֑רְתִּי וַתָּב֤וֹא אֵלֶ֙יךָ֙ תְּפִלָּתִ֔י אֶל־הֵיכַ֖ל קׇדְשֶֽׁךָ׃
  9. Cei ce păzesc cele deșarte și mincinoase, și-au părăsit mila lor. מְשַׁמְּרִ֖ים הַבְלֵי־שָׁ֑וְא חַסְדָּ֖ם יַעֲזֹֽבוּ׃
  10. Iar eu cu glas de laudă și de mărturisire, voiu jertfì ție; câte am făgăduit voiu dà ție Domnului pentru mântuirea mea. וַאֲנִ֗י בְּק֤וֹל תּוֹדָה֙ אֶזְבְּחָה־לָּ֔ךְ אֲשֶׁ֥ר נָדַ֖רְתִּי אֲשַׁלֵּ֑מָה יְשׁוּעָ֖תָה לַיהֹוָֽה׃ [פ]
  11. Și au poruncit Domnul chitului, și a lepădat pre Ionà la uscat. וַיֹּ֥אמֶר יְהֹוָ֖ה לַדָּ֑ג וַיָּקֵ֥א אֶת־יוֹנָ֖ה אֶל־הַיַּבָּשָֽׁה׃ [ס]

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.