Iacov lăcuește în Ghesem. Foametea în Eghipet.
i Versetele cu acest semn au o notă despre ce spune originalul. Apasă ca s-o deschizi.
- Și mergând Iosif a spus lui Faraon zicând: tatăl meu și frații mei și vitele și boii lor, și toate ale lor, au venit din pământul Hanaan, și iată sunt în pământul Ghesem. 46, 31
- Și din frații săi a luat cinci bărbați, și i-a pus pre ei înaintea lui Faraon.
- Și a zis Faraon fraților lui Iosif: ce este lucrul vostru? Iar ei au zis lui Faraon, păstori de oi suntem slugile tale, și noi și părinții noștri din copilărie până acum. 46, 33
- Și au zis ei lui Faraon: am venit să ne sălășluim în pământul tău, pentrucă nu este pășune vitelor slugilor tale, că s’a întărit foametea în pământul Hanaan, acum dar vom lăcuì în pământul Ghesem.
- Și a grăit Faraon lui Iosif zicând: tatăl tău și frații tăi au venit la tine.
- Iată pământul Eghipetului înaintea ta este, în pământul cel mai bun sălășluește pre tatăl tău și pre frații tăi. Și a zis Faraon lui Iosif: să lăcuiască în pământul Ghesem; iar de crezi, cum că sunt între dânșii bărbați tari, pune-i pre ei mai mari preste vitele mele. Și au venit în Eghipet la Iosif, Iacov și fiii lui, și a auzit Faraon împăratul Eghipetului.
- Și a adus înlăuntru Iosif pre Iacov tatăl său, și l-a pus pre el înaintea lui Faraon, și bine a cuvântat Iacov pre Faraon.
- Și a zis Faraon lui Iacov: câți sunt anii zilelor vieții tale?
- Și a zis Iacov lui Faraon: zilele anilor vieții mele, care nemernicesc sunt o sută treizeci; puține și rele au fost zilele anilor vieții mele, n’au ajuns la zilele anilor vieței părinților mei, care zile le-au nemernicit ei.
- Și bine cuvântând Iacov pre Faraon a ieșit dela dânsul.
- Și a sălășluit Iosif pre tatăl său și pre frații săi, și le-a dat lor moșie în pământul Eghipetului, în pământul cel mai bun, în pământul Rames, după cum a poruncit Faraon.
- Și le măsurà grâu Iosif tatălui său și fraților săi și la toată casa tatălui său grâu după trupuri. 50, 21
- Iar grâu nu erà în tot pământul, că se întărise foametea foarte, și a slăbit pământul Eghipetului și pământul Hanaan de foamete.
- Și a adunat Iosif tot argintul ce s’a aflat în pământul Eghipetului și în pământul Hanaan pentru grâul, care-l cumpărà, și-l măsurà lor, și a adus Iosif tot argintul în casa lui Faraon.
- Și s’a sfârșit tot argintul din pământul Eghipetului și din pământul Hanaan, și au venit toți Eghiptenii la Iosif, zicând: dă-ne nouă pâine, și pentruce’ murim înaintea ta? Că s’a sfârșit argintul nostru.
- Și le-a zis lor Iosif: aduceți vitele voastre, și voiu dà vouă pâine pentru vitele voastre, dacă s’a sfârșit argintul vostru.
- Și au adus vitele lor la Iosif, și le-a dat Iosif pâine pentru cai și pentru oi, pentru boi și pentru asini, hrănindu-i cu pâine pentru toate vitele lor în anul acela.
- Și a trecut anul acela, și au venit în al doilea an, și au zis lui: au vom pierì dela Domnul nostru? Căci s’a sfârșit argintul nostru, și cele ce am avut, și vitele, înaintea ta Doamne; și n’au rămas nouă înaintea Domnului nostru fără numai trupul nostru și pământul nostru.
- Deci ca să nu murim înaintea ta și pământul să se pustiească, ia-ne pre noi și pământul nostru pentru pâine, și vom fi noi și pământul nostru robi lui Faraon; dă-ne sămânță să semănăm și să trăim și să nu murim și să nu se pustiească pământul.
- Și a cumpărat Iosif tot pământul Eghiptenilor lui Faraon; că au vândut Eghiptenii pământul său lui Faraon, că-i cuprinsese pre ei foametea și a fost pământul al lui Faraon.
- Și pre popor l-a supus să-i fie robi din marginile hotarului Eghipetului până în margini.
- Afară de pământul preoților, numai pre acesta nu l-a luat Iosif, că Faraon în dar a dat daruri preoților, și mâncau darea care le-a dat Faraon; și pentru aceea ei n’au vândut pământul lor.
- Și a zis Iosif tuturor Eghiptenilor: iată v’am cumpărat pre voi și pământul vostru, astăzi lui Faraon, luați-vă sămânță și semănați pământul.
- Și vor fi rodurile lui și veți da a cincea parte lui Faraon, iar cele patru părți vor fi ale voastre de sămânță pământului și de mâncare vouă și tuturor celor din casele voastre.
- Și au zis: mântuitu-ne-ai pre noi, aflat-am har înaintea Domnului nostru și vom fi robi lui Faraon.
- Și le-a pus lor Iosif poruncă până în ziua de astăzi pre pământul Eghipetului a dà a cincea parte lui Faraon, numai din pământul preoților nu se da lui Faraon.
- Și a lăcuit Israil în pământul Eghipetului pre pământul Ghesem, l-a moștenit pre el, și a crescut și s’a înmulțit foarte. 46, 3 Eșire 1, 7
- Și a mai trăit Iacov în pământul Eghipetului șaptesprezece ani, și au fost zilele lui Iacov anii vieții lui o sută patruzeci și șapte.
- Și s’au apropiat zilele lui Israil a murì, și a chemat pre fiul său Iosif, și i-a zis lui: de am aflat har înaintea ta, pune mâna ta pre coapsa mea, și să faci cu mine milă și adevăr, ca să nu mă îngropi în Eghipet. 24, 2 50, 5
- Ci voiu dormì cu părinții mei, și mă vei ridicà din Eghipet, și mă vei îngropà în mormântul lor. Iar el a zis: eu voiu face după cuvântul tău. 25, 10
-
Și a zis lui: jură-te mie, și s’a jurat lui, și s’a închinat Israil pre vârful toiagului său. Evr. 11, 21
i
„Și s-a închinat Israel pe căpătâiul patului.” Ebraica are mittah, „pat”; cu alte vocale, aceleași consoane dau matteh, „toiag”. Septuaginta a citit toiagul, și la fel Epistola către Evrei 11, 21, care o citează („s-a închinat pe vârful toiagului său”). 1914 are toiagul, după greacă. E un verset bun de ținut minte: aceleași litere, două texte, iar Noul Testament îl citează pe al doilea.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.