Ediția sinodală, București 1914

Eșirea 22

În capitolul acesta ediția 1914, care urmează Septuaginta, împarte textul altfel decât textul ebraic — alt număr de versete, uneori altă graniță de capitol. Ca să nu punem ebraica lângă versetul greșit, aici n-o arătăm. De ce diferă cele două.

Pedeapsa pentru furtișag și alte păcate.

  1. De va furà cinevà vițel sau oaie, și o va junghià sau o va vinde, cinci viței să plătiască pentru vițel, și patru oi pentru oaie. 2 Împ. 12, 6 Prov. 6, 31
  2. Iar de va aflà cinevà pre fur săpând și bătându-l va murì, nu se va omorî.
  3. Iar de va face aceasta după ce va răsărì soarele, vinovat este, pentru moarte cu moarte va murì. Iar de nu va avea ce să întoarcă pentru furtișag, el să se vânză.
  4. Iar de se va prinde și se va aflà în mâna lui furtișagul viu, dela asin până la oaie îndoite să le plătiască.
  5. Iar de va paște cinevà țarină sau vie, și va lăsà vita sa să pască țarina altuia, să plătească din țarina sa după rodul ei; iar de va paște toată țarina, cele mai bune din țarina sa și cele mai bune din viea sa va plătì.
  6. Iar de va ieși foc și va aflà mărăcini, și va arde clăi sau spice sau țarină, le va plătì cel ce a aprins focul.
  7. Iar de va da cinevà vecinului său argint sau unelte spre păstrare, și se vor furà din casa omului, de se va aflà furul, va plătì îndoit.
  8. Iar de nu se va aflà furul, va venì domnul casii înaintea lui Dumnezeu, și va jurà cu adevărat cum că el n’a făcut vicleșug întru toate uneltele vecinului său, asupră-i toată strâmbătatea grăită.
  9. Și pentru vițel și pentru asin, și pentru oaie și pentru haină, și pentru tot lucrul pierdut de care se pârăște, de va jurà înaintea lui Dumnezeu va merge judecata amândurora și cel ce se va prinde prin Dumnezeu, va plătì îndoit vecinului său.
  10. Iar de va da cinevà vecinului său asin sau vițel sau oaie sau ori ce vită să-l păzească, și se va stricà sau va murì sau se va robì și nimenea nu va ștì,
  11. Va jurà înaintea lui Dumnezeu cum că el n’a făcut vicleșug, ca să aibă parte ori în ce vită a deaproapelui, și așà va primì stăpânul lui, și el nu va plătì.
  12. Iar de se va furà dela el, îl va plătì stăpânului lui. 31, 39
  13. Iar de se va prinde de hiare, îl va duce la ușă, și nu-l va plătì.
  14. Iar de va cere cinevà cevà de acestea dela vecin, și se va stricà sau va murì sau se va robì, și stăpânul nu va fi cu dânsul, îl va plătì.
  15. Iar de va fi stăpânul cu dânsul, nu-i va plătì; și de va fi năimit, se va socotì lui în simbria lui.
  16. Iar de va înșelà cinevà fecioară nelogodită și se va culcà cu ea, cu zestre să o înzestreze pre ea lui-și femeie. A 2 Lege 22, 28
  17. Iar de cumvà ferind se va ferì, și nu va vreà tatăl ei să o deà pre ea lui femeie, va plătì el tatălui ei argint după cum este zestrea fecioarelor.
  18. Pre vrăjitori să nu-i lăsați să trăiască. Lev. 19, 31 20, 27
  19. Tot cel ce se culcă cu dobitoc, cu moarte să îi omorâți pre ei. Lev. 18, 23
  20. Cel ce jertfește dumnezeilor, cu moarte să piară, fără numai Domnului. Lev. 19, 4 A 2 Lege 17, 3
  21. Și pre cel nemernic să nu-l chinuiți, nici să-l întristați, pentrucă și voi ați fost nemernici în pământul Eghipetului. 23, 9 Lev. 19, 33 A 2 Lege 10, 18 19
  22. La nici o văduvă și la nici un sărac să nu-i faceți rău. Isaia 1, 17
  23. Iar de vei asuprì pre ei cu rău, și strigând ei se vor plânge către mine, cu auzul voiu auzì glasul lor. Zah. 7, 10
  24. Și mă voiu aprinde cu mânie, și voiu omorî pre voi cu sabia, și vor fi femeile voastre văduve și fiii voștri săraci de părinți.
  25. Iar de vei da împrumut argint fratelui celui sărac, care este lângă tine să nu-l silești, să nu-i pui camătă asupră. Lev. 25, 36 A 2 Lege 24, 10
  26. Iar de vei luà zălog haina vecinului mai înainte de apusul soarelui, să o dai înapoi lui. A 2 Lege 24, 12
  27. Pentrucă aceasta este acoperemântul lui, numai această haină are el, cu care își acopere goliciunea sa, în ce va dormi? De va strigà către mine, voiu auzì pre el, că milostiv sunt.
  28. Pre Dumnezei să nu-i vorbești de rău, și pre mai marele poporului tău să nu-l grăești de rău. Ecles. 10, 20 Fap. Ap. 23, 5
  29. Pârga ariei și a teascului tău să nu întârzii a le da. Cele întâiu născute ale fiilor tăi vei da mie. 13, 2 Lev. 27, 26 Num. 3, 13
  30. Așà vei face cu vițelul tău și cu oaia ta și cu înjugătorul tău, șapte zile vor fi supt mumă-sa, iar în ziua a opta îl vei da mie. 23, 19 34, 19 Lev. 22, 27 Iezech. 44, 3
  31. Și bărbați sfinți veți fi mie, și carnea cea ruptă de hiară să nu o mâncați, ci câinelui o veți aruncà pre ea. Lev. 22, 8 Iezech. 44, 31

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.