Ediția sinodală, București 1914

Daniil 6

În capitolul acesta ediția 1914, care urmează Septuaginta, împarte textul altfel decât textul ebraic — alt număr de versete, uneori altă graniță de capitol. Ca să nu punem ebraica lângă versetul greșit, aici n-o arătăm. De ce diferă cele două.

Daniil în groapa leilor și scăparea lui.

  1. Și a plăcut înaintea lui Darie, și a pus preste împărăție o sută douăzeci de domni, ca să fie întru toată împărățiea lui.
  2. Și preste aceștia a pus trei rânduitori, dintru cari unul erà Daniil, ca să grăiască cu ei domnii, să nu supere pre împăratul.
  3. Și a fost Daniil preste ei, că duh mult erà întru el, și împăratul l-a pus pre el preste toată împărățiea sa.
  4. Și rânduitorii și domnii căutau să afle vină asupra lui Daniil, și nici o vină și greșală și păcat n’au aflat întru el, că erà credincios.
  5. Și au zis rânduitorii: nu vom aflà asupra lui Daniil vină, fără numai pentru legea Dumnezeului lui.
  6. Atunci rânduitorii și domnii au stătut înaintea împăratului, și au zis lui: Darie împărate! În veci să trăești.
  7. Sfat au făcut toți cei ce sunt preste împărățiea ta mai marii oștirilor și domnii, boierii și cârmuitorii, ca să așeze cu așezământ împărătesc, și să întărească poruncă, ca ori care va cere dela vre un Dumnezeu sau om cerere, până în treizeci de zile, fără numai dela tine împărate, să se arunce în groapa leilor.
  8. Acum dar împărate pune poruncă, și dă scrisoare, ca să nu se schimbe așezământul Persilor și al Midilor.
  9. Atunci împăratul Darie a poruncit a se scrì porunca.
  10. Și Daniil când a cunoscut, că s’a scris porunca, a intrat în casa sa, și ferestrile deschise în foișorul lui către Ierusalim, și de trei ori în zi plecând genunchile sale și se rugà și se mărturiseà înaintea Dumnezeului său, precum se obișnuise și mai nainte a face. 3 Împ. 8, 44
  11. Atunci bărbații aceia au păzit, și au aflat pre Daniil rugându-se și umilindu-se Dumnezeului său.
  12. Și ducându-se au zis împăratului: împărate! Au n’ai pus poruncă, ca tot omul, care va cere dela vre un Dumnezeu, și dela om cerere până în treizeci de zile, fără numai dela tine împărate, să se arunce în groapa leilor? Și a zis împăratul, adevărat, cuvântul și așezământul Midilor și al Persilor nu va trece.
  13. Atunci au răspuns, și au zis înaintea împăratului: Daniil, care este dintre fiii robiei Evreești, nu s’a supus poruncii tale, și de trei ori în zi cere dela Dumnezeul său cererile sale.
  14. Atunci împăratul auzind cuvântul acela, foarte s’a întristat de aceasta, și pentru Daniil s’a nevoit, să’l izbăvească pre el, și până seara s’a silit să’l scoață pre el.
  15. Atunci bărbații aceia au zis împăratului: să știi împărate, că Midenilor și Perșilor, nu se cade să mute legea și așezământul care au așezat împăratul.
  16. Atunci împăratul a poruncit, și au adus pre Daniil, și l-au aruncat în groapa leilor, și a zis împăratul lui Daniil: Dumnezeul tău, căruia tu slujești totdeauna, acela te va izbăvì pre tine.
  17. Și au adus o piatră, și o a pus pre gura gropii, și o a pecetluit împăratul cu inelul său și cu inelul sfetnicilor săi, ca să nu se facă cevà vicleșug asupra lui Daniil.
  18. Și s’a dus împăratul la casa sa, și s’a culcat necinat, și bucate nu i s’au adus, și somnul s’a depărtat dela dânsul; și au încuiat Dumnezeu gurile leilor, și n’au vătămat pre Daniil.
  19. Atunci împăratul sculându-se dimineața la ziuă, cu grăbire a venit la groapa leilor.
  20. Și apropiindu-se el de groapă, a strigat pre Daniil cu glas mare: Daniile! Robul Dumnezeului celui viu, Dumnezeul tău, căruia tu slujești totdeauna, au doar au putut să te scoață din gura leilor?
  21. Iar Daniil răspunzând a zis către împăratul: împărate în veci să trăești.
  22. Dumnezeul meu au trimes pre îngerul său, și au închis gurile leilor, și nu m’au sfâșiat pre mine, că s’a aflat dreptate întru mine înaintea lui, și înaintea ta împărate greșală n’am făcut. 1 Mac. 2, 60
  23. Atunci împăratul s’a bucurat foarte de dânsul, și a poruncit să scoață pre Daniil din groapă, și nici o stricăciune nu s’a aflat întru el, pentrucă a crezut întru Dumnezeul său.
  24. Și a poruncit împăratul, și au adus pre bărbații cei ce au pârît pre Daniil, și i-au aruncat pre ei în groapa leilor, și pre fiii lor și pre femeile lor; și n’au ajuns la fundul gropii, până ce i-au sfâșiat pre ei leii, și toate oasele lor le-au mărunțit.
  25. Atunci Darie împăratul a scris la toate popoarele, neamurile și limbile, care lăcuiau în tot pământul: pace vouă să se înmulțească.
  26. Dela mine s’a dat poruncă, ca întru toată stăpânirea împărăției mele, să se cutremure, și să se teamă fiecare de fața Dumnezeului lui Daniil, că acesta este Dumnezeul cel viu, care rămâne în veci, și împărăția lui nu se va stricà, și stăpânirea lui va fì până în sfârșit. Isaia 9, 7 Luca 1, 33
  27. Cel ce apără și face semne și minuni în cer și pre pământ, care au scos pre Daniil din gura leilor.
  28. Și Daniil a înaintat întru împărăția lui Darie, și întru împărăția lui Kir Persul.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.