Ediția sinodală, București 1914

1 Macavei 2

Matatia preotul cu fiii săi împrotivindu-se tirăniei lui Antioh, și ducându-se în muntele Modin adună oștire; care murind, îndeamnă pre fiii săi spre râvnirea legilor părintești.

  1. În zilele acelea sculatu-s’a Matatia fiul lui Ioan al lui Simeon preotul din fiii lui Ioariv dela Ierusalim, și a șezut în Modin.
  2. Și aveà el cinci feciori: pre Ionan care se porecleà Gadis,
  3. Pre Simon, care se numeà Tasì,
  4. Pre Iuda, care se numeà Macaveiu,
  5. Pre Eleazar, care se numeà Avaran,
  6. Pre Ioanatan, care se numeà Apfus.
  7. Și văzând blasfemiile, care se făceau în Iuda și în Ierusalim,
  8. A zis: vai mie! Pentruce m’am născut a vedeà zdrobirea poporului meu și zdrobirea cetății cei sfinte, și a ședeà acolo, când s’a dat în mâinile vrăjmașilor,
  9. Și cele sfinte în mâinile streinilor, făcutu-s’a Biserica ei ca un bărbat fără de cinste.
  10. Vasele mărirei ei s’au dus în robie, omorîtu-s’au pruncii ei în uliță, tinerii ei cu sabiea vrăjmașului.
  11. Care neam n’a moștenit împărăția ei, și n’a stăpânit prăzile ei?
  12. Toată podoaba ei s’a luat, în loc de slobodă, s’a făcut roabă.
  13. Și iată sfintele noastre, și frumusețea noastră și mărirea noastră s’au pustiit, și le-au spurcat pre ele neamurile.
  14. Pentruce să trăim mai mult? Și ș’au rupt Matatia și fiii lui hainele lor, și s’au îmbrăcat cu saci, și au plâns foarte.
  15. Și au venit cei trimiși dela împăratul, cari sileau pre cei din cetatea Modin să părăsească pre Dumnezeu, și să jertfească.
  16. Și mulți din Israil au mers la ei; iar Matatia și fiii lui s’au adus.
  17. Și răspunzând cei dela împăratul, au zis lui Matatia: boier mare ești și mărit în cetatea aceasta, și întărit cu fii și cu frați.
  18. Acum dar vino întâiu, și fă porunca împăratului, precum au făcut toate neamurile, și bărbații lui Iuda, cei ce au rămas în Ierusalim, și vei fì tu și casa ta dintre prietinii împăratului, și tu și fiii tăi vă veți mări cu argint și cu aur și cu daruri multe.
  19. Și răspunzând Matatia, a zis cu glas mare: măcar de și toate neamurile împărăției, și cele din casa împăratului vor ascultà de el și de poruncile lui, și se vor depărtà fiecare dela închinăciunea părinților lor,
  20. Iar eu și feciorii mei și frații mei, vom umblà întru așezământul legii părinților noștri.
  21. Milostiv fie nouă Dumnezeu, ca să nu lăsăm legea și îndreptările lui.
  22. De cuvintele împăratului nu vom ascultà, ca să trecem slujba noastră la dreapta sau la stânga.
  23. Și după ce a încetat a grăì cuvintele acestea, a venit un bărbat evreu înaintea tuturor să jertfească în capiștea cea din Modin, după porunca împăratului.
  24. Și a văzut Matatia, și s’a aprins de râvnă, și s’au cutremurat rărunchii lui, și s’a aprins de mânie după judecată, și alergând, l-a junghiat pre el pre jertfelnic.
  25. Și pre omul împăratului, care sileà să jertfească, l-a omorît întru aceiași vreme, și jertfelnicul l-a stricat.
  26. Și s’a aprins de râvna legei, precum a făcut Finees lui Zamvrì feciorul lui Salom. Num. 25, 7
  27. Și a strigat Matatia în cetate cu glas mare, zicând: tot cel ce are râvna legei, și se ține de legătură, să vie după mine. Numere 25, 13 Ps. 110, 1
  28. Și au fugit el și fiii lui la munți, și au lăsat toate câte au avut în cetate.
  29. Atunci s’au pogorît mulți, căutând dreptate și judecată în pustie.
  30. Să șează acolo ei și fiii lor și muierile lor și vitele lor, pentrucă s’au înmulțit preste ei răutățile.
  31. Și s’a spus oamenilor împăratului și ostașilor, cari erau în Ierusalim cetatea lui David, că s’au dus oamenii, cari nu țin porunca împăratului, în locuri ascunse în pustie.
  32. Și au alergat după ei mulți, și ajungându’i, au tăbărît asupra lor și au făcut asupra lor răsboiu în ziua sâmbetelor.
  33. Și au zis către ei: ajungă-vă până acum! Ieșiți și faceți după cuvântul împăratului, și veți trăi!
  34. Iar ei au zis: nu vom ieșì, nici vom face cuvântul împăratului, ca să spurcăm ziua sâmbetei.
  35. Și au sârguit asupra lor cu răsboiu.
  36. Ci nu le-au răspuns lor, nici piatră n’au aruncat asupra lor, nici au astupat ascunsurile, zicând:
  37. Să murim toți întru nevinovăția noastră, și va mărturisì pentru noi cerul și pământul, că fără de judecată ne pierdeți pre noi.
  38. Și s’au sculat cu răsboiu asupra lor sâmbăta, și au murit ei și muierile lor și fiii lor și vitele lor, ca la o mie de suflete de oameni.
  39. Și a înțeles Matatia și prietinii lui, și au plâns pentru ei foarte.
  40. Și a zis fiecare către aproapele său: de vom face toți cum au făcut frații noștri, și nu vom dà răsboiu asupra neamurilor acestora pentru sufletele și dreptățile noastre, acum cât mai curând ne vor pierde de pre pământ.
  41. Și s’au sfătuit în ziua aceea, zicând: tot omul care va venì asupra noastră cu răsboiu sâmbăta, să dăm răsboiu asupra lui, și să nu murim toți, precum au murit frații noștri în ascunsuri.
  42. Atunci s’a strâns la ei adunarea Asideilor tari la putere din Israil, tot cel ce voià legea.
  43. Și toți cei ce fugeau de rele, s’au adaos la ei, și s’au făcut lor spre întărire.
  44. Și au adunat oștire, și au bătut pre cei păcătoși cu mâniea sa, și pre bărbații cei fărădelege cu urgia sa, și cei rămași au fugit la neamuri ca să scape.
  45. Și au încunjurat Matatia și prietinii lui și au stricat jertfelnicile lor.
  46. Și au tăiat împrejur pre pruncii cei netăieți împrejur, câți au aflat în hotarele lui Israil cu tărie.
  47. Și au gonit pre fiii trufiei, și s’a sporit lucrul în mâinile lor.
  48. Și au scos legea din mâinile neamurilor și din mâinile împăraților, și n’au dat corn păcătosului.
  49. Și s’au apropiat zilele lui Matatia să moară și a zis fiilor săi: acum s’au întărit trufiea și certarea și vremea sfârșitului și urgia mâniei.
  50. Acum dar fiilor, râvnitori fiți legei, și dați sufletele voastre pentru legătura părinților noștri.
  51. Aduceți-vă aminte de lucrurile părinților noștri, care le-au făcut întru neamurile sale, și veți luà mărire mare și nume veșnic.
  52. Avraam, au nu întru ispită s’a aflat credincios, și s’a socotit lui spre dreptate? Fac. 22, 2
  53. Iosif în vremea necazului său a păzit porunca și s’a făcut domn Eghipetului. Fac. 41, 40
  54. Finees tatăl nostru a răvnit răvnirea și a luat legătura preoției cei veșnice. Numere 25, 13
  55. Isus plinind cuvântul, s’a făcut judecător în Israil.
  56. Halev, pentrucă a mărturisit întru adunare, a luat moștenirea pământului. Isus Navì 14, 14 3 Împ. 2, 4
  57. David cu mila lui a moștenit scaunul împărăției în veacul veacului.
  58. Ilie râvnind râvna legei, s’a luat în sus până în cer. 4 Împ. 2, 12
  59. Anania, Azaria și Misail crezând, s’au mântuit din para focului.
  60. Daniil întru nevinovăția sa s’a mântuit din gurile leilor. Daniil 6, 22
  61. Și așà socotiți întru fiecare neam și neam, că toți cei ce nădăjduesc într’însul nu vor slăbì.
  62. Și de cuvintele omului păcătos să nu vă temeți, că mărirea lui este gunoiu și viermi.
  63. Astăzi se înalță și mâine nu se va aflà, că s’a întors în țărâna sa, și gândirea lui a pierit.
  64. Drept aceea voi fiilor, întăriți-vă și vă îmbărbătați în lege, că într’însa vă veți mărì.
  65. Și iată Simeon fratele vostru, știu că om de sfat este, de el să ascultați în toate zilele, acesta vă va fì vouă în loc de tată.
  66. Și Iuda Macaveul, care este cu putere tare din tinerețile sale, acesta va fì căpetenie oștirei, ca să faceți răsboiu asupra popoarelor.
  67. Și voi aduceți la voi pre toți făcătorii legei, și izbândiți izbânda poporului vostru.
  68. Răsplătiți răsplătire neamurilor, și luați aminte la poruncile legei.
  69. Și bine i-a cuvântat pre ei, și s’a adaos la părinții săi, și a murit în anul o sută patruzeci și șase.
  70. Și l-au îngropat pre el fiii lui în mormânlurile părinților săi în Modin, și l-a plâns pre el tot Israilul cu plângere mare.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.