Trimiterea lui Tovie și însoțirea lui de către înger în Raghisul Midiei.
- Și răspunzându-i Tovie a zis: tată! Face-voiu toate câte ai poruncit mie.
- Ci, cum voiu puteà luà argintul dela el, de vreme ce nu’l cunosc pre el?
- Și i-a dat lui scrisoarea mâinei și i-a zis lui: caută’ți om, care să meargă cu tine, și să’i plătesc lui simbrie până sunt viu, și ducându-te ià argintul.
- Și s’a dus să caute om, și a aflat pre Rafail, care erà înger și nu știeà, și i-a zis lui: poți merge cu mine în Raghisul Midiei, și știi locurile?
- Și a zis îngerul: eu voiu merge cu tine, și la Gavail fratele nostru am mas.
- Și a zis Tovie către el: așteaptă-mă să spuiu tatălui meu. Și i-a zis lui: mergi, și să nu zăbovești.
- Și mergând a spus tatălui său: iată am aflat om care va merge cu mine, iar el a zis: chiamă’l pre el la mine, ca să cunosc din ce neam este, și de este om credincios, ca să meargă cu tine.
- Și l-a chemat pre el, și a intrat și s’a închinat unul altuia.
- Și a zis Tovit lui: frate, din ce neam și din ce sămânță ești tu? Spune’mi.
- Și i-a zis lui: neam și seminție cerci tu? Au năimit, care să meargă cu fiul tău?
- Și i-a zis Tovit lui: voiu frate să cunosc neamul tău și numele.
- Iar el a zis: eu sunt Azaria al lui Ananie celui mare din frații tăi.
- Și i-a zis Tovit lui: sănătos să vii frate și să nu te superi pre mine, pentrucă am întrebat să știu neamul tău și sămânța ta.
- Și tu ești fratele meu din neam frumos și bun, că am cunoscut pre Anania și pre Ionatan fiii lui Sameu celui mare.
- Că mergeam împreună la Ierusalim a ne închinà, aducând cele întâiu născute și zeciuelele roadelor, și n’au rătăcit cu rătăcirea fraților noștri.
- Din rădăcină bună ești frate; ci spune’mi, ce simbrie să’ți dau? O drahmă pre zi, și cele de lipsă ție, ca și fiului meu.
- Și încă voiu mai adaoge ție pre deasupra simbriei, de vă veți întoarce sănătoși.
- Și s’a tocmit așà și a zis către Tovie: gătește-te de cale, și să călătoriți bine.
- Și a gătit fiul lui cele de cale.
- Și i-a zis lui tatăl lui: mergi cu omul acesta, iar Dumnezeu cel ce lăcuește în cer, să îndrepteze calea voastră, și îngerul lui Dumnezeu să meargă împreună cu voi.
- Și au ieșit amândoi să meargă, și câinele pruncului a mers cu ei.
- Și a plâns Ana muma lui, și a zis către Tovit: pentruce ai mânat pre fiul nostru?
- Au nu erà el toiagul mâinii noastre? Intrând și ieșind înaintea noastră.
- Argint la argint să nu sosească, ci el urâciune fiului nostru să se facă.
- Că precum ni s’a dat nouă a trăì dela Domnul, aceasta destul este nouă.
- Și i-a zis ei Tovit: nu aveà grije soro! Sănătos va venì, și ochii tăi îl vor vedeà pre el.
- Că înger bun va merge împreună cu el, și se va îndreptà calea lui, și se va întoarce sănătos. Și a încetat a mai plânge.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.