Pre Simon fiul lui Onie îl laudă, și hulește pre cei de alt neam, pre Sikimeni și pre Samarineni.
- Simon fiul lui Onie, preotul cel mare, care în vieața sa a sprijinit casa și în zilele sale a întărit Biserica. 1 Mac. 12, 7
- Și de el s’a întemeiat înălțimea a doua, tăriea cea înaltă a sfintei împrejur.
- În zilele lui s’a micșorat sprijinitorul apelor cel de aramă ca marea împrejur. 3 Împ. 7, 23-26
- Cel ce a păzit pre poporul său de cădere și a întărit cetatea spre încunjurare.
- Cât s’a mărit întru întoarcerea poporului, întru ieșirea acoperemântului casei.
- Ca luceafărul de dimineață în mijlocul norului; ca luna plină în zilele ei.
- Ca soarele strălucind preste Biserica celui prea Înalt și ca curcubeul luminând în norii mărirei.
- Ca floarea trandafirului în zilele primăverii, ca crinii la curgerea apelor.
- Ca odrasla Livanului în zilele verii, ca focul și ca tămâea pre cățue.
- Ca vasul cel de aur bătut și împodobit cu tot felul de piatră scumpă.
- Ca maslinul ce odrăslește roade, și ca chiparosul ce se înalță în nori.
- Când a luat el haina mărirei și s’a îmbrăcat cu săvârșirea laudei.
- Când se suià el la altarul cel sfânt, slăveà îmbrăcămintea sfințeniei; iar când primeà părțile din mâinile preoților și el stând lângă grătarul cuptorului.
- Împrejurul lui cununa fraților, ca odrasla chiedrului în Livan, și l-a încunjurat pre el ca stâlpările de finic.
- Și toți fiii lui Aaron întru mărirea sa și aducerea Domnului în mâinile lor înaintea a toată adunarea lui Israil.
- Și slujind la altar să împodobească aducerea celui prea Înalt atotțiitorului.
- A întins la vas mâna sa, și a băut din sângele strugurului.
- Vărsat-a la temeliile jertfelnicului miros de bună mireasmă celui Înalt Împăratului tuturor; atunci au strigat fiii lui Aaron, cu trâmbițe bătute au răsunat. Num. 10, 2
- Auzit au făcut glas mare întru pomenire înaintea celui prea Înalt.
- Atunci tot poporul împreună s’a grăbit și a căzut cu fața pre pământ, ca să se închine Domnului său atotțiitorului, Dumnezeului celui prea înalt.
- Și au lăudat cântăreții cu glasurile lor în casa cea mare, îndulcitu-s’a viersul și s’a rugat poporul Domnului celui prea Înalt cu rugăciune înaintea celui milostiv, până ce s’a săvârșit podoaba Domnului și slujba lui a sfârșit.
- Atunci pogorîndu-se, ridicat-a mâinile sale preste toată adunarea fiilor lui Israil ca să deà binecuvântare Domnului cu buzele sale și întru numele lui să se laude.
- Și a îndoit închinăciunea, ca să arate binecuvântare dela cel prea Înalt.
- Și acum binecuvântați pre Dumnezeu, toți, pre cel ce face mari pretutindenea.
- Cel ce înalță zilele noastre din mitras și face cu noi după mila sa.
- Să ne deà nouă veseliea inimii, și să fie pace în zilele noastre întru Israil până ce vor fi zilele veacului, ca să întărească la noi credința milii sale și în zilele lui să ne izbăvească pre noi.
- Două neamuri a urît sufletul meu și al treilea nu este neam:
- Cei ce șed în muntele Samariei Filistenii și poporul cel nebun, care lăcuește în Sichima.
- Învățătura înțelegerei și a științei am scris în cartea aceasta eu Isus fiul lui Sirah Ierusalimneanul, care a vărsat ploaie de înțelepciune din inima sa.
- Fericit este cel ce va petrece întru acestea; și cel ce va pune acestea în inima sa, înțelept va fì.
- Că de va face acestea, la toate va puteà, că lumina Domnului este urma lui, și dă celor credincioși înțelepciune. Bine este cuvântat Domnul în veac, fie! fie!
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.