Ediția sinodală, București 1914

Sirah 48

Ilie, Eliseiu, Ezechia, Isaia proroc mare, care povățuind s’au mântuit Evreii de Asirieni.

  1. Și s’a sculat prorocul Ilie ca focul, și cuvântul lui ca făclia ardeà. 3 Împ. 16, 1
  2. Care a adus preste ei foamete, și cu râvna sa i-a împuținat pre ei.
  3. Cu cuvântul Domnului a oprit cerul, și de trei ori a pogorît foc. 3 Împ. 17, 1
  4. Cât te-ai mărit Ilie întru minunile tale? Și cine este asemenea ție, ca să se laude? 4 Împ. 1, 10 12
  5. Cel ce ai învieat pre mort din morți, și din iad cu cuvântul celui prea Înalt. 3 Împ. 17, 22
  6. Cel ce ai pogorît pre împărați la pierzare, și pre cei măreți de pre scaunul lor.
  7. Cel ce ai auzit în Sina mustrare, și în Horiv judecățile izbândirei.
  8. Cel ce ai uns împărați spre răsplătire, și proroci următori după tine.
  9. Cel ce te-ai înălțat prin vifor de foc, și cu car de cai de foc. 4 Împ. 2, 11
  10. Cel ce ești scris în mustrări la vremi, ca să potolești mâniea mai ’nainte de mânie, să întorci inima tatălui către fiu, și să așezi semințiile lui Iacov.
  11. Fericiți cei ce te-au văzut pre tine, și cei ce întru dragoste au adormit, că și noi cu vieață vom trăì.
  12. Ilie, care cu viforul s’a acoperit, și Eliseiu s’a umplut de duhul lui.
  13. În zilele sale nu s’a clătit de biruitori; și nimeni nu l-a supus pre el.
  14. Tot cuvântul n’a fost ascuns înaintea lui, și întru adormire a prorocit trupul lui. 4 Împ. 2, 11 4 Împ. 13, 19 20 21
  15. Și în vieața sa a făcut semne, și la moarte minunate au fost lucrurile lui.
  16. Cu toate acestea nu s’a pocăit poporul, și n’a încetat dela păcate, până ce s’a prădat din pământul său, și s’a risipit în tot pământul.
  17. Și a rămas popor puțin, și domn în casa lui David.
  18. Unii dintre ei au făcut ce este plăcut; iar unii au înmulțit păcatele.
  19. Ezechia a întărit cetatea sa, și a adus în mijlocul ei apă.
  20. Săpat-a cu fier piatra cea colțurată, și a zidit izvoare de ape.
  21. În zilele lui suitu-s’a Senahirim, și a trimis pre Rapsachi, și a ridicat mâna sa asupra Sionului, și s’a semețit cu trufiea sa. 4 Împ. 18, 13 Isaia 36, 1
  22. Atunci s’au clătit inimile și mâinile lor, și s’au chinuit, ca cele ce nasc, și au chemat pre Domnul cel milostiv, întinzând ei mâinile lor către el.
  23. Și cel sfânt din cer degrab i-au auzit pre ei, și i-au mântuit pre ei prin mâna lui Isaiea.
  24. Lovit-a tabăra Asirienilor, și i-a omorît pre ei îngerul lui. 4 Împ. 19, 35 Tovie 1, 16
  25. Pentrucă a făcut Ezechia ce a plăcut Domnului, și s’a întărit în căile lui David tatălui său, care le-a poruncit Isaia prorocul cel mare și credincios întru vedeniea sa. Isaia 37, 36
  26. În zilele lui s’a înturnat soarele, și a înmulțit împăratului vieața. Isaia 38, 8
  27. Cu duh mare a văzut cele de pre urmă, și a mângâiat pre cei ce plângeau în Sion.
  28. Până în veci s’au arătat cele ce vor să fie, și cele ascunse mai ’nainte de ce au venit ele.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.