Să se deosebească prietinii cei adevărați de cei mincinoși, și sfetnicii cei drepți de cei fățarnici; despre înfrânarea în mâncări.
- Tot prietinul zice: eu am ținut prieteșugul cu el; dar este prietin numai cu numele prietin.
- Au nu rămâne până la moarte întristare, când soțul și prietin se întoarce la vrajbă?
- O rău gând! De unde te răsturnași să acoperi uscatul cu vicleșug?
- Soțul cu prietinul trăesc bine în veselie; iar în vremea necazului se face împrotivnic.
- Soțul cu prietinul împreună se ostenesc pentru pântece și înaintea răsboiului va luà pavăză.
- Să nu uiți pre prietin în sufletul tău și să nu’l uiți pre el întru averile tale.
- Tot sfetnicul își laudă sfatul; ci este care dă sfat pentru sine.
- Păzește’ți sufletul tău de sfetnic și cunoaște întâiu, care este lipsa lui, că el pentru sine va sfătuì.
- Ca nu cumvà să arunce sorți asupra ta și să zică ție: bună este calea ta și va stà împreajmă ca să vază ce se va întâmplà ție.
- Nu te sfătui cu cel ce te trece cu vederea, și de cel ce’ți pismuește soarta, ascunde’ți sfatul tău.
- Cu muierea despre împrotivă râvnitoarea sa, nici cu cel fricos despre răsboiu.
- Nici cu neguțătorul despre schimb, nici cu cel ce cumpără despre vânzare.
- Nici cu cel pismaș despre mulțămită, nici cu cel nemilostiv despre îndurare.
- Nici cu cel leneș despre tot lucru, nici cu sluga cea de casă despre săvârșire, nici cu sluga cea leneșe despre multa lucrare.
- Despre nimic nu te sfătuì cu aceștia; ci cu bărbatul cel cuvios fii adeseori, pe care îl vei cunoaște, că ține poruncile Domnului.
- Al căruia suflet este ca și sufletul tău, și de vei cădeà, îl va dureà împreună cu tine.
- Sfatul inimii ți’l întărește, că nu’ți este ție mai credincios altul decât aceia.
- Că sufletul omului se obișnuește uneori a vestì mai mult decât șapte privitori, cari șăd în loc înalt la priveliște.
- Și întru toate acestea te roagă celui prea Înalt, ca să îndrepteze întru adevăr calea ta.
- Începutul a tot lucrul este cuvântul, și înainte de toată fapta este sfatul.
- Urma mutării inimii este fața, în patru părți răsare: binele și răul, vieața și moartea și limba pururea stăpânește pre acestea. Pilde 18, 21
- Este om înțelept, care pre mulți învață și sufletului său este fără de folos.
- Cel ce arată înțelepciune în cuvinte urâcioase, acesta se va lipsì de toată hrana.
- Că nu s’a dat lui dar dela Domnul; că de toată înțelepciunea este lipsit.
- Că este înțelept sufletului său, și rodurile înțelegerii lui în gură sunt crezute.
- Bărbatul înțelept învață pre poporul său, și rodurile înțelegerii lui sunt credincioase.
- Bărbatul înțelept umpleà-se-va de binecuvântare și’l vor fericì pre el toți cei ce’l vor vedeà.
- Vieața omului în numărul zilelor, și zilele lui Israil nenumărate.
- Cel înțelept întru poporul său va moștenì credința și numele lui în veac va fì viu.
- Fiule! În vieața ta ispitește’ți sufletul tău, și vezi ce este lui rău și nu’i dà lui.
- Că nu toate tuturor folosesc, și nu tot sufletul întru tot bine voește.
- Nu fii nesățios întru toată desfătăciunea și nu te aplecà la mâncări multe.
- Că în mâncările cele multe va fì durere, și nesațiul va venì până la îngrețoșare.
- Pentru nesațiu mulți au pierit; iar cel înfrânat își va înmulțì vieața.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.