Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.
Alte pilde.
- Acestea a zis bărbatul celor ce cred în Dumnezeu, și încetează: דִּבְרֵ֤י ׀ אָג֥וּר בִּן־יָקֶ֗ה הַמַּ֫שָּׂ֥א נְאֻ֣ם הַ֭גֶּבֶר לְאִיתִיאֵ֑ל לְאִ֖יתִיאֵ֣ל וְאֻכָֽל׃
- Că mai neînțelept sunt decât toți oamenii, și înțelepciune de om nu este întru mine. כִּ֤י בַ֣עַר אָנֹכִ֣י מֵאִ֑ישׁ וְלֹֽא־בִינַ֖ת אָדָ֣ם לִֽי׃
- Iar Dumnezeu m’au învățat înțelepciune, și am cunoscut știința sfinților. וְלֹֽא־לָמַ֥דְתִּי חׇכְמָ֑ה וְדַ֖עַת קְדֹשִׁ֣ים אֵדָֽע׃
- Cine s’a suit în cer și s’a pogorît? Cine a adunat vânturile în sân? Cine a întors toată apa întru o haină? Cine a ținut toate marginile pământului? Care este numele lui? Sau care este numele fiilor lui? Ca să cunoască מִ֤י עָלָֽה־שָׁמַ֨יִם ׀ וַיֵּרַ֡ד מִ֤י אָֽסַף־ר֨וּחַ ׀ בְּחׇפְנָ֡יו מִ֤י צָֽרַר־מַ֨יִם ׀ בַּשִּׂמְלָ֗ה מִ֭י הֵקִ֣ים כׇּל־אַפְסֵי־אָ֑רֶץ מַה־שְּׁמ֥וֹ וּמַֽה־שֶּׁם־בְּ֝נ֗וֹ כִּ֣י תֵדָֽע׃ Isaia 40, 12 Ioan 3, 13
- Că toate cuvintele lui Dumnezeu sunt cu foc lămurite, și ajută el celor ce se cuceresc lui. כׇּל־אִמְרַ֣ת אֱל֣וֹהַּ צְרוּפָ֑ה מָגֵ֥ן ה֝֗וּא לַחֹסִ֥ים בּֽוֹ׃ Ps. 11, 6 118, 140
- Nu adaoge la cuvintele lui, ca să nu te mustre, și să fii mincinos. אַל־תּ֥וֹסְףְּ עַל־דְּבָרָ֑יו פֶּן־יוֹכִ֖יחַ בְּךָ֣ וְנִכְזָֽבְתָּ׃ [פ] A 2 Lege 4, 2 12, 32 Apoc. 22, 18 19
- Două cer dela tine: să nu iei harul meu mai ’nainte de ce voiu murì eu. שְׁ֭תַּיִם שָׁאַ֣לְתִּי מֵאִתָּ֑ךְ אַל־תִּמְנַ֥ע מִ֝מֶּ֗נִּי בְּטֶ֣רֶם אָמֽוּת׃
- Cuvântul deșert și mincinos depărtează-l dela mine, bogăție și sărăcie nu’mi dà. שָׁ֤וְא ׀ וּֽדְבַר־כָּזָ֡ב הַרְחֵ֬ק מִמֶּ֗נִּי רֵ֣אשׁ וָ֭עֹשֶׁר אַל־תִּֽתֶּן־לִ֑י הַ֝טְרִיפֵ֗נִי לֶ֣חֶם חֻקִּֽי׃
- Ci’mi rânduește cele de lipsă și cele de ajuns. פֶּ֥ן־אֶשְׂבַּ֨ע ׀ וְכִחַשְׁתִּי֮ וְאָמַ֗רְתִּי מִ֥י־יְ֫הֹוָ֥ה וּפֶֽן־אִוָּרֵ֥שׁ וְגָנַ֑בְתִּי וְ֝תָפַ֗שְׂתִּי שֵׁ֣ם אֱלֹהָֽי׃ [פ] Mat. 6, 11
- Ca nu săturându-mă, să mă fac mincinos și să zic: Cine mă vede? Sau fiind sărac, să fur, și să jur pre numele lui Dumnezeu. אַל־תַּלְשֵׁ֣ן עֶ֭בֶד אֶל־אֲדֹנָ֑ו פֶּֽן־יְקַלֶּלְךָ֥ וְאָשָֽׁמְתָּ׃ A 2 Lege 8, 12-14
- Să nu dai pre slugă în mâinile stăpânului, ca nu cumvà să te blesteme și să piei. דּ֭וֹר אָבִ֣יו יְקַלֵּ֑ל וְאֶת־אִ֝מּ֗וֹ לֹ֣א יְבָרֵֽךְ׃
- Fiul rău blesteamă pre tatăl său, și pre muma sa nu o binecuvintează. דּ֭וֹר טָה֣וֹר בְּעֵינָ֑יו וּ֝מִצֹּאָת֗וֹ לֹ֣א רֻחָֽץ׃
- Fiul rău pre sine se judecă a fì drept, și ieșirea sa nu o a spălat. דּ֭וֹר מָה־רָמ֣וּ עֵינָ֑יו וְ֝עַפְעַפָּ֗יו יִנָּשֵֽׂאוּ׃
- Fiul rău trufași ochi are și cu genele lui se înalță; fiul rău dinții are sabie și măselele bardă, ca să mistuiască și să mănânce de tot pre cei slabi de pre pământ și pre săracii lor dintre oameni. דּ֤וֹר ׀ חֲרָב֣וֹת שִׁנָּיו֮ וּֽמַאֲכָל֢וֹת מְֽתַלְּעֹ֫תָ֥יו לֶאֱכֹ֣ל עֲנִיִּ֣ים מֵאֶ֑רֶץ וְ֝אֶבְיוֹנִ֗ים מֵאָדָֽם׃ [פ]
- Lipitoarea trei fete aveà foarte iubite, și aceste trei n’o săturà, și a patra nu ajungeà a zice: destul este. לַ֥עֲלוּקָ֨ה ׀ שְׁתֵּ֥י בָנוֹת֮ הַ֤ב ׀ הַ֥֫ב שָׁל֣וֹשׁ הֵ֭נָּה לֹ֣א תִשְׂבַּ֑עְנָה אַ֝רְבַּ֗ע לֹא־אָ֥מְרוּ הֽוֹן׃
- Iadul și dragostea muerii, și pământul neumplut de apă, și apa și focul nu vor zice: destul este. שְׁאוֹל֮ וְעֹ֢צֶ֫ר רָ֥חַם אֶ֭רֶץ לֹא־שָׂ֣בְעָה מַּ֑יִם וְ֝אֵ֗שׁ לֹא־אָ֥מְרָה הֽוֹן׃
- Ochiul cel ce batjocorește pre tată, și nu cinstește bătrânețile maicii, să’l scobească pre el corbii din văi, și să’l mănânce puii vulturilor. עַ֤יִן ׀ תִּ֥לְעַ֣ג לְאָב֮ וְתָבֻ֢ז לִֽיקְּהַ֫ת־אֵ֥ם יִקְּר֥וּהָ עֹֽרְבֵי־נַ֑חַל וְֽיֹאכְל֥וּהָ בְנֵי־נָֽשֶׁר׃ [פ]
- Trei sunt mie cu neputință a le pricepe, și a patra n’o știu: שְׁלֹשָׁ֣ה הֵ֭מָּה נִפְלְא֣וּ מִמֶּ֑נִּי (וארבע) [וְ֝אַרְבָּעָ֗ה] לֹ֣א יְדַעְתִּֽים׃
- Urmele vulturului când zboară, căile șarpelui pe piatră și calea corăbii când merge pe mare, și căile omului în tinerețele lui. דֶּ֤רֶךְ הַנֶּ֨שֶׁר ׀ בַּשָּׁמַיִם֮ דֶּ֥רֶךְ נָחָ֗שׁ עֲלֵ֫י־צ֥וּר דֶּרֶךְ־אֳנִיָּ֥ה בְלֶב־יָ֑ם וְדֶ֖רֶךְ גֶּ֣בֶר בְּעַלְמָֽה׃
- Tot așà este calea muerii prea curve, care dacă face, se spală zicând: că nimic n’a făcut fără de cale. כֵּ֤ן ׀ דֶּ֥רֶךְ אִשָּׁ֗ה מְנָ֫אָ֥פֶת אָ֭כְלָה וּמָ֣חֲתָה פִ֑יהָ וְ֝אָמְרָ֗ה לֹא־פָעַ֥לְתִּי אָֽוֶן׃ [פ]
- Pentru trei lucruri se clătește pământul și al patrulea nu’l poate suferì: תַּ֣חַת שָׁ֭לוֹשׁ רָ֣גְזָה אֶ֑רֶץ וְתַ֥חַת אַ֝רְבַּ֗ע לֹא־תוּכַ֥ל שְׂאֵֽת׃
- De va împărățì sluga, și nebunul de se va săturà de bucate, תַּֽחַת־עֶ֭בֶד כִּ֣י יִמְל֑וֹךְ וְ֝נָבָ֗ל כִּ֣י יִֽשְׂבַּֽע־לָֽחֶם׃
- Și slujnica de va scoate pre stăpâna sa, și femeia urâcioasă de va nemerì bărbat bun. תַּ֣חַת שְׂ֭נוּאָה כִּ֣י תִבָּעֵ֑ל וְ֝שִׁפְחָ֗ה כִּֽי־תִירַ֥שׁ גְּבִרְתָּֽהּ׃ [פ]
- Și patru sunt pre pământ mai mici, acestea sunt mai înțelepte decât cele înțelepte: אַרְבָּ֣עָה הֵ֭ם קְטַנֵּי־אָ֑רֶץ וְ֝הֵ֗מָּה חֲכָמִ֥ים מְחֻכָּמִֽים׃
- Furnicile, care n’au putere, și’și gătesc vara hrană; הַ֭נְּמָלִים עַ֣ם לֹא־עָ֑ז וַיָּכִ֖ינוּ בַקַּ֣יִץ לַחְמָֽם׃
- Și aricii neam slab, carii își fac în pietre casele lor; שְׁ֭פַנִּים עַ֣ם לֹא־עָצ֑וּם וַיָּשִׂ֖ימוּ בַסֶּ֣לַע בֵּיתָֽם׃
- Lăcusta împărat n’are, și dintr’o poruncă merge la tabără cu bună rânduială; מֶ֭לֶךְ אֵ֣ין לָאַרְבֶּ֑ה וַיֵּצֵ֖א חֹצֵ֣ץ כֻּלּֽוֹ׃
- Și nevăstuica care se reazemă pre mâini și lesne se poate prinde, și lăcuește în palatele împăraților. שְׂ֭מָמִית בְּיָדַ֣יִם תְּתַפֵּ֑שׂ וְ֝הִ֗יא בְּהֵ֣יכְלֵי מֶֽלֶךְ׃ [פ]
- Și trei sunt care fericit umblă, și a patra care bine merge: שְׁלֹשָׁ֣ה הֵ֭מָּה מֵיטִ֣יבֵי צָ֑עַד וְ֝אַרְבָּעָ֗ה מֵיטִ֥בֵי לָֽכֶת׃
- Puiul de leu cel ce este mai tare între dobitoace, care nu se întoarce nici se teme de dobitoc; לַ֭יִשׁ גִּבּ֣וֹר בַּבְּהֵמָ֑ה וְלֹא־יָ֝שׁ֗וּב מִפְּנֵי־כֹֽל׃
- Și cocoșul care umblă între găini cu sfat bun; și țapul care povățuește turma; și împăratul care grăiește în neamuri. זַרְזִ֣יר מׇתְנַ֣יִם אוֹ־תָ֑יִשׁ וּ֝מֶ֗לֶךְ אַלְק֥וּם עִמּֽוֹ׃
- De te vei dà pre tine la veselie și vei întinde mâna ta cu sfadă, te vei necinstì. אִם־נָבַ֥לְתָּ בְהִתְנַשֵּׂ֑א וְאִם־זַ֝מּ֗וֹתָ יָ֣ד לְפֶֽה׃
- Mulge lapte și va fì unt, și de vei stoarce nările va ieșì sânge; iar de vei trage afară cuvinte, vor ieșì vrăjbi și sfăzi. כִּ֤י מִ֪יץ חָלָ֡ב י֘וֹצִ֤יא חֶמְאָ֗ה וּֽמִיץ־אַ֭ף י֣וֹצִיא דָ֑ם וּמִ֥יץ אַ֝פַּ֗יִם י֣וֹצִיא רִֽיב׃ [פ]
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.