Ediția sinodală, București 1914

Malahia 1

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Mustrarea lui Israil. Jertfele curate, și cinstirea numelui Domnului întru neamuri.

  1. Luarea cuvântului Domnului asupra lui Israil în mâna îngerului, puneți în inimile voastre. מַשָּׂ֥א דְבַר־יְהֹוָ֖ה אֶל־יִשְׂרָאֵ֑ל בְּיַ֖ד מַלְאָכִֽי׃
  2. Iubitu-v’am pre voi, zice Domnul, și ați zis: întru ce ne-ai iubit pre noi? Au nu erà Isaf fratele lui Iacov? zice Domnul; și am iubit pre Iacov; אָהַ֤בְתִּי אֶתְכֶם֙ אָמַ֣ר יְהֹוָ֔ה וַאֲמַרְתֶּ֖ם בַּמָּ֣ה אֲהַבְתָּ֑נוּ הֲלוֹא־אָ֨ח עֵשָׂ֤ו לְיַֽעֲקֹב֙ נְאֻם־יְהֹוָ֔ה וָאֹהַ֖ב אֶֽת־יַעֲקֹֽב׃ Rom. 9, 13
  3. Iar pre Isaf am urît, și am hotarele lui spre pustiire, și moștenirea lui spre casele pustiei. וְאֶת־עֵשָׂ֖ו שָׂנֵ֑אתִי וָאָשִׂ֤ים אֶת־הָרָיו֙ שְׁמָמָ֔ה וְאֶת־נַחֲלָת֖וֹ לְתַנּ֥וֹת מִדְבָּֽר׃
  4. Că va zice: Idumeia s’a stricat, și să ne întoarcem, și iarăș să zidim cele pustiite. Acestea zice Domnul atotțiitorul: ei vor zidì, și eu voiu stricà; și se vor chemà lor hotarele fărădelegei, și poporul preste care s’au întins Domnul până în veac. כִּי־תֹאמַ֨ר אֱד֜וֹם רֻשַּׁ֗שְׁנוּ וְנָשׁוּב֙ וְנִבְנֶ֣ה חֳרָב֔וֹת כֹּ֤ה אָמַר֙ יְהֹוָ֣ה צְבָא֔וֹת הֵ֥מָּה יִבְנ֖וּ וַאֲנִ֣י אֶהֱר֑וֹס וְקָרְא֤וּ לָהֶם֙ גְּב֣וּל רִשְׁעָ֔ה וְהָעָ֛ם אֲשֶׁר־זָעַ֥ם יְהֹוָ֖ה עַד־עוֹלָֽם׃
  5. Și ochii voștri vor vedeà, și voi veți zice: măritu-s’au Domnul mai pre sus decât hotarele lui Israil. וְעֵינֵיכֶ֖ם תִּרְאֶ֑ינָה וְאַתֶּ֤ם תֹּֽאמְרוּ֙ יִגְדַּ֣ל יְהֹוָ֔ה מֵעַ֖ל לִגְב֥וּל יִשְׂרָאֵֽל׃
  6. Fiul cinstește pre tată, și sluga se teme de stăpânul său; și de sunt eu tată, unde este cinstea mea? Și de sunt eu stăpân, unde este frica mea? Zice Domnul atotțiitorul, voi preoții, cei ce defăimați numele meu și ați zis: întru ce am defăimat numele tău? בֵּ֛ן יְכַבֵּ֥ד אָ֖ב וְעֶ֣בֶד אֲדֹנָ֑יו וְאִם־אָ֣ב אָ֣נִי אַיֵּ֣ה כְבוֹדִ֡י וְאִם־אֲדוֹנִ֣ים אָ֩נִי֩ אַיֵּ֨ה מוֹרָאִ֜י אָמַ֣ר ׀ יְהֹוָ֣ה צְבָא֗וֹת לָכֶם֙ הַכֹּֽהֲנִים֙ בּוֹזֵ֣י שְׁמִ֔י וַאֲמַרְתֶּ֕ם בַּמֶּ֥ה בָזִ֖ינוּ אֶת־שְׁמֶֽךָ׃
  7. Cari aduceți la jertfelnicul meu pâini spurcate, și ziceți: cu ce le-am spurcat? Cu aceea, că ziceți voi: masa Domnului este spurcată, și mâncările care se pun pre ea sunt defăimate. מַגִּישִׁ֤ים עַֽל־מִזְבְּחִי֙ לֶ֣חֶם מְגֹאָ֔ל וַאֲמַרְתֶּ֖ם בַּמֶּ֣ה גֵאַלְנ֑וּךָ בֶּאֱמׇרְכֶ֕ם שֻׁלְחַ֥ן יְהֹוָ֖ה נִבְזֶ֥ה הֽוּא׃
  8. Că de aduceți orb spre jertfă, au nu este rău? Și de aduceți șchiop sau bolnav, au nu este rău? Adu pre ea povățuitorului tău, de te va primì, au de va luà fața ta, zice Domnul atotțiitorul. וְכִי־תַגִּישׁ֨וּן עִוֵּ֤ר לִזְבֹּ֙חַ֙ אֵ֣ין רָ֔ע וְכִ֥י תַגִּ֛ישׁוּ פִּסֵּ֥חַ וְחֹלֶ֖ה אֵ֣ין רָ֑ע הַקְרִיבֵ֨הוּ נָ֜א לְפֶחָתֶ֗ךָ הֲיִרְצְךָ֙ א֚וֹ הֲיִשָּׂ֣א פָנֶ֔יךָ אָמַ֖ר יְהֹוָ֥ה צְבָאֽוֹת׃ Lev 22, 22
  9. Și acum îmblânziți fața Dumnezeului vostru, și vă rugați lui. În mâinile voastre s’au făcut acestea; au primì-voiu fața voastră? Zice Domnul atotțiitorul. וְעַתָּ֛ה חַלּוּ־נָ֥א פְנֵי־אֵ֖ל וִֽיחׇנֵּ֑נוּ מִיֶּדְכֶם֙ הָ֣יְתָה זֹּ֔את הֲיִשָּׂ֤א מִכֶּם֙ פָּנִ֔ים אָמַ֖ר יְהֹוָ֥ה צְבָאֽוֹת׃
  10. Că și vouă se vor închide ușile, și nu veți aprinde jertfelnicul meu în dar, nu este voia mea întru voi, zice Domnul atotțiitorul, și nu voiu primì din mâinile voastre jertfe. מִ֤י גַם־בָּכֶם֙ וְיִסְגֹּ֣ר דְּלָתַ֔יִם וְלֹא־תָאִ֥ירוּ מִזְבְּחִ֖י חִנָּ֑ם אֵֽין־לִ֨י חֵ֜פֶץ בָּכֶ֗ם אָמַר֙ יְהֹוָ֣ה צְבָא֔וֹת וּמִנְחָ֖ה לֹא־אֶרְצֶ֥ה מִיֶּדְכֶֽם׃ Isaia 1, 11
  11. Că dela răsăritul soarelui până la apus numele meu s’a mărit întru neamuri, și în tot locul tămâie se aduce numelui meu și jertfă curată; că mare este numele meu întru neamuri, zice Domnul atotstăpânitorul. כִּ֣י מִמִּזְרַח־שֶׁ֜מֶשׁ וְעַד־מְבוֹא֗וֹ גָּד֤וֹל שְׁמִי֙ בַּגּוֹיִ֔ם וּבְכׇל־מָק֗וֹם מֻקְטָ֥ר מֻגָּ֛שׁ לִשְׁמִ֖י וּמִנְחָ֣ה טְהוֹרָ֑ה כִּֽי־גָד֤וֹל שְׁמִי֙ בַּגּוֹיִ֔ם אָמַ֖ר יְהֹוָ֥ה צְבָאֽוֹת׃ Psalm 112, 3 71, 11 Isaia 19, 19 21 41, 25 Sof. 2, 11
  12. Iar voi îl necinstiți cu aceea, că ziceți: masa Domnului spurcată este, și mâncările care se pun pre ea defăimate sunt lui. וְאַתֶּ֖ם מְחַלְּלִ֣ים אוֹת֑וֹ בֶּאֱמׇרְכֶ֗ם שֻׁלְחַ֤ן אֲדֹנָי֙ מְגֹאָ֣ל ה֔וּא וְנִיב֖וֹ נִבְזֶ֥ה אׇכְלֽוֹ׃
  13. Și ați zis: acestea din necaz sunt, și eu le-am suflat pre ele, zice Domnul atotțiitorul. Și aduceți jafuri și cele șchioape și cele bolnave. Și de le veți aduce jertfă, au primì-le-voiu acestea din mâinile voastre? Zice Domnul atotțiitorul. וַאֲמַרְתֶּם֩ הִנֵּ֨ה מַתְּלָאָ֜ה וְהִפַּחְתֶּ֣ם אוֹת֗וֹ אָמַר֙ יְהֹוָ֣ה צְבָא֔וֹת וַהֲבֵאתֶ֣ם גָּז֗וּל וְאֶת־הַפִּסֵּ֙חַ֙ וְאֶת־הַ֣חוֹלֶ֔ה וַהֲבֵאתֶ֖ם אֶת־הַמִּנְחָ֑ה הַאֶרְצֶ֥ה אוֹתָ֛הּ מִיֶּדְכֶ֖ם אָמַ֥ר יְהֹוָֽה׃ [ס]
  14. Blestemat este cel puternic, care are în turma sa parte bărbătească, și este legat cu făgăduință, și jertfește Domnului ce este stricat, că Împărat mare sunt eu, zice Domnul atotțiitorul, și numele meu înfricoșat este întru neamuri. וְאָר֣וּר נוֹכֵ֗ל וְיֵ֤שׁ בְּעֶדְרוֹ֙ זָכָ֔ר וְנֹדֵ֛ר וְזֹבֵ֥חַ מׇשְׁחָ֖ת לַאדֹנָ֑י כִּי֩ מֶ֨לֶךְ גָּד֜וֹל אָ֗נִי אָמַר֙ יְהֹוָ֣ה צְבָא֔וֹת וּשְׁמִ֖י נוֹרָ֥א בַגּוֹיִֽם׃

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.