Ediția sinodală, București 1914

Judecătorii 20

Seminția lui Veniamin aproape pierdută.

  1. Și au ieșit toți fiii lui Israil, și s’a strâns toată adunarea ca un om dela Dan până la Virsavee, și pământul Galaad la Domnul în Masifà. 1 Paral. 21, 2 1 Împ. 10, 17
  2. Și a stătut adunarea a tot poporului, toate neamurile lui Israil, întru adunarea poporului lui Dumnezeu, patru sute de mii de bărbați pedestri, carii puteau să poarte arme.
  3. Și au auzit fiii lui Veniamin, că s’au suit fiii lui Israil în Masifà. Și au zis fiii lui Israil: spuneți unde s’a făcut răutatea aceasta?
  4. Și a răspuns omul Levit, bărbatul femeiei cei moarte, și a zis: în Gavaa lui Veniamin am venit eu și țiitoarea mea să mânem.
  5. Și s’au sculat asupra mea oamenii cei dela Gavaa, și au încunjurat casa noaptea, și pre mine au vrut să mă omoare; iar pre țiitoarea mea o au smerit, și ș’au bătut joc de ea, și a murit.
  6. Și am apucat pre țiiioarea mea, și o am tăiat în părți, și o am trimis în tot hotarul moștenirei fiilor lui Israil, pentrucă au făcut nebunie și păcat ca acesta în Israil.
  7. Iată voi toți fiii lui Israil împreună grăiți, și vă sfătuiți aici.
  8. Și s’a sculat tot poporul ca un om, zicând: nu vom merge nici un om la lăcașul său, și nu ne vom întoarce nici unul la casa sa.
  9. Și acum acest lucru să facem asupra Gavaaiei, să ne suim împrotiva ei cu sorți.
  10. Vom lua din toate semințiile lui Israil, zece bărbați dintr’o sută, și o sută dintr’o mie, și o mie din zece mii, să se ia și bucate poporului celui ce merge la Gavaa lui Veniamin, ca să-i răsplătească ei pentru nebunia care a făcut în Israil.
  11. Și tot Israilul ieșind din cetate, s’a adunat în cetate ca un om.
  12. Și au trimis semințiile lui Israil bărbați la întreaga seminție lui Veniamin, zicând: ce este răul acesta, care s’a făcut întru voi?
  13. Și acum dați pre oamenii cei fărădelege din Gavaa să-i omorîm pre ei, și să ridicăm răul dintru Israil, și n’au vrut fiii lui Veniam să asculte cuvântul fraților lor, fiii lui Israil. A 2 Lege 13, 13
  14. Și s’au adunat fiii lui Veniamin din cetățile lor la Gavaa, să iasă la răsboiu asupra fiilor lui Israil.
  15. Și s’au numărat fiii lui Veniamin din cetățile sale în ziua aceea douăzeci și cinci de mii de bărbați, carii puteau purtà sabie, afară de cei ce lăcuiau în Gavaa.
  16. Carii s’au numărat șapte sute de bărbați aleși din tot poporul cu amândouă mâinile iscusiți, toți aceștia erau prăștieași, svârlind cu pietre în firul de păr, și nu greșeau. Jud. 3, 15 1 Paral. 12, 2
  17. Și tot Israilul s’a numărat, afară de fiii lui Veniamin, patru sute de mii de bărbați aleși, carii purtau sabie, și toți aceștia erau bărbați răsboinici.
  18. Și s’au sculat și au venit în Vetil, și au întrebat pre Dumnezeu, și au zis fiii lui Israil: cine va merge cu noi povățuitor, ca să se bată cu fiii lui Veniamin? Și au zis Domnul: Iuda va merge povățuitor.
  19. Și s’au sculat fiii lui Israil a doua zi, și au dat luptă asupra Gavaaiei.
  20. Și a ieșit tot Israilul la răsboiu asupra lui Veniamin, și a rânduit împreună tot Israilul răsboiu asupra Gavaaiei.
  21. Și au ieșit fiii lui Veniamin din cetate, și au oborît la pământ în ziua aceea douăzeci și două de mii de bărbați din Israil.
  22. Și s’au îmbărbătat bărbații lui Israil, și au adaos a rânduì răsboiu în locul, în care s’a fost rânduit în ziua cea dintâiu.
  23. Și s’au suit fiii lui Israil, și au plâns înaintea Domnului până seara, și au întrebat pre Domnul, zicând: au mai adaoge-vom a ne apropià la răsboiu cu Veniamin fratele nostru? Și au zis Domnul: mergeți împrotiva lui.
  24. Și s’au apropiat fiii lui Israil către fiii lui Veniamin în ziua a doua.
  25. Și au ieșit fiii lui Veniamin înaintea lor din Gavaa într’aceeași zi a doua, și au culcat la pământ din fiii lui Israil încă optsprezece mii de bărbați, toți aceștia erau, carii purtau sabie.
  26. Și s’au suit toți fiii lui Israil și tot poporul, și au venit în Vetil, și au plâns, și au șezut acolo înaintea Domnului, și au ajunat în ziua aceea până seara, și au adus ardere de tot și jertfă de mântuire înaintea Domnului.
  27. Și au întrebat fiii lui Israil pre Domnul, că acolo erà sicriul legii Domnului Dumnezeu în zilele acelea.
  28. Și Finees, feciorul lui Eleazar, fiul lui Aaron, stà înaintea lui în zilele acelea, și au întrebat fiii lui Israil pre Domnul, zicând: au mai adaoge-voiu încă a ieșì la bătae împrotiva fiilor lui Veniamin, fratele meu? Sau încetà-voiu? Și au zis Domnul: mergeți, că mâine voiu da pre el în mâna voastră.
  29. Și au pus fiii lui Israil pânditori împrejurul Gavaaiei. Is. Navì 8, 4
  30. Și s’au suit fiii lui Israil asupra lui Veniamin în ziua a treia, și s’au rânduit spre Gavaa, ca și în ziua întâiu și în ziua a doua.
  31. Și au ieșit fiii lui Veniamin înaintea poporului, și s’au dus afară din cetate, și au început a bate din popor, și a rănì, ca și mai înainte, între căile din care una duce la Vetil, iar alta duce la Gavaa în țarină, ca la treizeci de bărbați din Israil.
  32. Și fiii lui Veniamin au zis: cad înaintea noastră ca și întâiu; iar fiii lui Israil au zis: să fugim, ca să-i scoatem afară din cetate la căi, și au făcut așà.
  33. Și toți bărbații lui Israil s’au sculat din locul lor, și au tăbărît în Vaal Tamar, și pânditorii lui Israil se luptau din locul lor despre apusul Gavaaiei.
  34. Și au venit din preajma Gavaaiei zece mii de bărbați aleși din tot Israilul, și bătaia se îngreuià, și ei n’au cunoscut, că a venit răul preste ei.
  35. Și au înfrânt Domnul pre Veniamin înaintea fiilor lui Israil, și au omorît fiii lui Israil, din Veniamin, în ziua aceea douăzeci și cinci de mii și o sută de bărbați, carii toți purtau arme.
  36. Și au văzut fiii lui Veniamin că sunt biruiți, iar Israiltenii au făcut loc Veniaminitenilor, că nădăjduiau în pânditorii pre cari i-au fost pus împrotiva Gavaaiei.
  37. Și s’au pornit pânditorii, și s’au revărsat către Gavaa, și ducându-se au bătut cetatea toată cu ascuțitul sabiei.
  38. Și semn erà fiilor lui Israil cu pânditorii, ca să ridice ei stâlp de fum din cetate.
  39. Și s’au întors Israiltenii la răsboiu, și Veniamin a început a bate, și a rănit dintr’ai lui Israil ca la vre-o treizeci de oameni, că au zis: că iarăși îi vom alungà dinaintea noastră, ca și în răsboiul cel dintâiu.
  40. Și semnul cu mult s’a înălțat mai pre sus de cetate ca un stâlp de fum, și căutând Veniamin înapoia sa, a văzut suindu-se fumul din cetate până la cer.
  41. Iar bărbații lui Israil s’au întors; iar Veniamin s’a speriat văzând că asupra lui a venit răul acela.
  42. Și au fugit dinaintea Israiltenilor pre calea pustiei, și a venit răsboiul asupra lor, și carii ieșeau din cetate, îi omorau pre ei în mijloc.
  43. Și au tăiat pre Veniamin, și l-au gonit pre el, și l-au călcat dela Nua dinapoi până la Gavaa spre răsăritul soarelui.
  44. Și au căzut din Veniamin optsprezece mii de bărbați, toți aceștia bărbați tari.
  45. Și ceilalți văzând, au fugit în pustie la piatra lui Remon, și au omorît din ei pre cale cinci mii de bărbați, și ajungându-i pre ei până la Gadaam au omorît dintre ei două mii de bărbați.
  46. Și au fost toți cei ce au căzut din Veniamin, douăzeci și cinci de mii de bărbați, cari purtau sabie în ziua aceea, toți aceștia, bărbați tari.
  47. Iar ceilalți, carii au putut scăpà, au fugit în pustie la piatra lui Remon șase sute de oameni, și au șezut la piatra lui Remon patru luni. Jud. 21, 13
  48. Și fiii lui Israil s’au întors la fiii lui Veniamin, și i-au tăiat cu ascuțitul sabiei dela cetate pre rând până la dobitoc și până la ori ce s’au aflat în toate cetățile, și cetățile câte s’au aflat, le-au ars cu foc.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.