Olofern supune toate popoarele, silindu-le a se închinà lui Navuhodonosor ca lui Dumnezeu.
- Și a căzut groaza și frica lui preste toți cei ce lăcuiau pre lângă mare cari erau în Sidon și în Tir, și preste cei ce lăcuiau în Sur și în Ochina, și preste toți cei ce lăcuiau în Iamnia.
- Și cei ce lăcuiau în Azot și în Ascalon s’au temut de el foarte și au trimis la el soli cu cuvinte de pace zicând:
- Iată noi slugile lui Navuhodonosor împăratului celui mare suntem înaintea ta, fă cu noi, cum este plăcut feței tale.
- Iată odăile noastre, și tot locul nostru, și tot câmpul grânelor, și turmele și cirezile și toate stânele sălașurilor noastre aproape sunt, înaintea feței tale sunt, fă ce’ți place ție.
- Iată și cetățile noastre, și cei ce lăcuesc întru ele, robii tăi sunt, viind fă cu ele precum se pare bine înaintea ochilor tăi.
- Și s’au dus bărbații la Olofern și i-au spus lui după cuvintele acestea.
- Și s’a pogorît spre marginea mării el și puterea lui, și a pus pază în cetățile cele înalte.
- Și a luat dintru dânșii bărbați aleși de ajutor, și l-a primit pre el ei și toți cei dimprejurul țării lor cu cununi și cu hore și cu tâmpine.
- Și a stricat toate hotarele lor, și desișurile lor le-a tăiat.
- Și aveà el poruncă să piarză de tot pre toți dumnezeii pământului, ca numai lui Navuhodonosor singur să se închine și toate neamurile și toate limbile lor să’l cheme pre el Dumnezeu.
- Și viind în fața Ezdrilenilor aproape de Doteia, care loc este împreajma herăstrăului celui mare al Iudeii, și a tăbărît între Ghevà și între cetatea Schivtilor, și a fost acolo o lună de zile, ca să adune acolo toată plinirea puterii sale.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.