Prorocie împrotiva Idumeii.
- Apropieți-vă neamuri, și auziți boieri, auză pământul, și cei ce lăcuesc pre dânsul, lumea și poporul cei dintru dânsa.
- Că mânia Domnului este preste toate neamurile și urgia lui preste numărul lor, ca să’i prinză pre ei, și să’i dea pre ei la junghiere.
- Și răniții lor și morții se vor lepădà, și se va suì putoarea lor, și se vor udà munții cu sângele lor.
- Și se vor cutremurà toate puterile cerului, și se va învăluì cerul ca o hârtie, și toate stelele vor cădeà ca frunzele de pre viță, și cum cad frunzele din smochin. Apoc. 6, 12 13 14
- Îmbătatu-s’a sabia mea în cer, iată preste Idumeea se va pogorî, și preste poporul pierzărei cu judecată. Ierem. 46, 10 Ezech. 35, 7
- Sabia Domnului s’a umplut de sânge, îngrășatu-s’a din grăsimea de sânge de țapi și de miei, și de seu de tauri și de berbeci, că jertfă este lui Dumnezeu în Vosor, și junghiere mare în Idumeea. Ierem. 48, 24
- Și vor cădeà cei grași împreună cu ei, și berbecii și taurii, și se va îmbătà pământul de sânge, și lutul lui, și se va umpleà de grăsimea lor.
- Că ziua judecățeì Domnului este și anul izbândirei judecăței Sionului.
- Și se vor preface văile ei în smoală, și pământul ei în pucioasă și va fì pământul ei arzând ca rășina,
- Noaptea și ziua, și nu se va stinge în vreme veșnică, și se va suì fumul ei în sus, întru neamuri și în vreme multă se va pustiì. Apoc. 14, 11 19, 3
- Și vor lăcuì într’însa pasări, și arici și stârci și corbi, și se va aruncà preste ea funia de măsură a pustiei, și Onochentauri vor lăcuì într’însa. 4 Împ. 21, 13 Apoc. 18, 2
- Domnii ei nu vor fì, că împărații ei și cei mai mari ai ei vor pierì.
- Și vor răsărì în cetățile ei lemne spinoase, și în șanțurile ei, și vor fì sălașuri Sirinilor și cuib struților.
- Și se vor întâmpinà Dimonii cu Onochentauri, și vor strigà unul către altul, acolo se vor odihnì Onochentauri, că și-au aflat lor odihnă.
- Acolo și-a făcut cuib ariciul, și a mântuit pământul pre fiii lui cu temeiu. Acolo s’au întâmpinat cerbii, și și-au văzut fețele lor.
- Cu număr au trecut, și nici unul dintru ei n’a pierit, unul pre altul nu căutà, că Domnul au poruncit lor, și duhul lui i-a adunat pre ei.
- Și el va aruncà lor sorți și mâna lui a împărțit lor ca să se pască, în vreme veșnică veți moștenì, în neamurile neamurilor se vor odihnì într’însul.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.