Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.
Eliu urmează a grăì despre dreptatea lui Dumnezeu.
- Și Eliu urmând, a zis: וַיַּ֥עַן אֱלִיה֗וּ וַיֹּאמַֽר׃
- Ce ai adus aceasta în judecată? Tu cine ești, de ai zis: drept sunt înaintea Domnului. הֲ֭זֹאת חָשַׁ֣בְתָּ לְמִשְׁפָּ֑ט אָ֝מַ֗רְתָּ צִדְקִ֥י מֵאֵֽל׃ Iov 4, 17
- Sau de zici: ce-ți folosește ție? Ce voiu face păcătuind? כִּֽי־תֹ֭אמַר מַה־יִּסְכׇּן־לָ֑ךְ מָה־אֹ֝עִ֗יל מֵחַטָּאתִֽי׃
- Eu voiu răspunde ție și la câte trei prietenii tăi. אֲ֭נִי אֲשִֽׁיבְךָ֣ מִלִּ֑ין וְֽאֶת־רֵעֶ֥יךָ עִמָּֽךְ׃
- Caută la cer, și vezi și socotește norii, cât sunt de sus de tine. הַבֵּ֣ט שָׁמַ֣יִם וּרְאֵ֑ה וְשׁ֥וּר שְׁ֝חָקִ֗ים גָּבְה֥וּ מִמֶּֽךָּ׃
- De ai greșit, ce vei face, și de ai făcut și multe fărădelegi, ce poți face? אִם־חָ֭טָאתָ מַה־תִּפְעׇל־בּ֑וֹ וְרַבּ֥וּ פְ֝שָׁעֶ֗יךָ מַה־תַּֽעֲשֶׂה־לּֽוֹ׃
- De vreme dar ce ești drept, ce vei da lui? Sau ce va luà din mâna ta? אִם־צָ֭דַקְתָּ מַה־תִּתֶּן־ל֑וֹ א֥וֹ מַה־מִּיָּדְךָ֥ יִקָּֽח׃ Rom. 11, 35
- Omului celui asemenea ție necredința ta și fiului omului dreptatea ta. לְאִישׁ־כָּמ֥וֹךָ רִשְׁעֶ֑ךָ וּלְבֶן־אָ֝דָ֗ם צִדְקָתֶֽךָ׃
- De mulțime asuprindu-se vor strigà și vor răcnì din brațul a multora. מֵ֭רֹב עֲשׁוּקִ֣ים יַזְעִ֑יקוּ יְשַׁוְּע֖וּ מִזְּר֣וֹעַ רַבִּֽים׃
- Și n’a zis unde este Dumnezeu, cel ce m’au făcut pre mine, și au împărțit strejile nopții. וְֽלֹא־אָמַ֗ר אַ֭יֵּה אֱל֣וֹהַּ עֹשָׂ֑י נֹתֵ֖ן זְמִר֣וֹת בַּלָּֽיְלָה׃
- Cel ce mă osebește de vitele pământului și de pasările cerului. מַ֭לְּפֵנוּ מִבַּהֲמ֣וֹת אָ֑רֶץ וּמֵע֖וֹף הַשָּׁמַ֣יִם יְחַכְּמֵֽנוּ׃
- Acolo vor strigà, și nu se va auzì de ocara celor răi. שָׁ֣ם יִ֭צְעֲקוּ וְלֹ֣א יַעֲנֶ֑ה מִ֝פְּנֵ֗י גְּא֣וֹן רָעִֽים׃ Isaia 1, 15
- Că cele fărădecale nu voește a le vedeà Domnul, că însuș cel Atotțiitor vede pre cei ce fac fărădelege, și mă va mântuì. אַךְ־שָׁ֭וְא לֹא־יִשְׁמַ֥ע ׀ אֵ֑ל וְ֝שַׁדַּ֗י לֹ֣א יְשׁוּרֶֽנָּה׃
- Și te judecă înaintea lui, de poți pre el să-l lauzi, precum este și acum. אַ֣ף כִּֽי־תֹ֭אמַר לֹ֣א תְשׁוּרֶ֑נּוּ דִּ֥ין לְ֝פָנָ֗יו וּתְח֥וֹלֵֽל לֽוֹ׃
- Că nu cercetează mânia sa, și n’au cunoscut greșalele foarte. וְעַתָּ֗ה כִּי־אַ֭יִן פָּקַ֣ד אַפּ֑וֹ וְלֹֽא־יָדַ֖ע בַּפַּ֣שׁ מְאֹֽד׃
- Și Iov îndeșert a deschis gura sa, întru neștiință înmulțește cuvintele. וְ֭אִיּוֹב הֶ֣בֶל יִפְצֶה־פִּ֑יהוּ בִּבְלִי־דַ֝֗עַת מִלִּ֥ין יַכְבִּֽר׃ [פ]
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.