Înțelepciunea adevărată. Îndemnare spre dreptate, fără de care nu este înțelepciune.
- Iubiți dreptatea cei ce judecați pământul, cunoașteți pre Domnul întru bunătate și întru smerenia inimii căutați’l pre el. 3 Împ. 3, 9 2 Paral. 1, 10
- Că se află celor ce nu’l ispitesc pre el, și se arată celor ce nu au necredință întru dânsul. Isaia 56, 1
- Că cugetele cele răzvrătite despart dela Dumnezeu, iar puterea ce s’a ispitit mustră pre cei fără de minte. 2 Paral. 15, 2
- Că în sufletul cel viclean nu va intrà înțelepciunea, nici va lăcuì în trupul cel supus păcatului.
- Că Duhul cel sfânt al învățăturii va fugì de vicleșug, și se va depărtà dela cugetele cele fără de înțelegere, și va mustrà viind nedreptatea. Galat. 5, 22
- Că duh iubitor de oameni este înțelepciunea, nu va mântuì pre cel hulitor cu buzele sale, rărunchilor lui martor este Dumnezeu, și al inimei lui socotitor adevărat și al limbei auzitor. Ierem. 17, 10
- Că Duhul Domnului a umplut lumea, și cel ce ține toate are cunoștința graiului. Isaia 6, 3
- Pentru aceasta cel ce grăiește cele nedrepte nu se poate ascunde nici îl va trece pre el dreptatea cea doveditoare.
- Că în sfaturile celui necredincios cercare va fì, iar auzirea cuvintelor lui la Domnul va venì, ca să dovedească fărădelegile lui.
- Că urechea râvnirei aude toate și gâlceava răpștitorilor nu se va ascunde.
- Păziți-vă dar de răpștire care nimic nu folosește, și de clevetiri vă opriți limba, că cuvântul cel întru ascuns îndeșert nu va trece, și gura cea mincinoasă omoară sufletul.
- Nu poftiți moartea întru necazurile vieței voastre, nici vă trageți vouă pierire cu lucrul mâinilor voastre,
- Că Dumnezeu moarte n’a făcut, nici se bucură de pierirea celor vii. Iezech. 18, 32 33, 12
- Că toate le-au făcut, ca să fie, și de mântuire sunt făpturile lumei, și nu este întru ele lecuire de pierire, nici iadului împărăție pre pământ.
- Că dreptatea este nemuritoare, iar nedreptatea slujește morței.
- Și cei necredincioși cu mâinile și cu cuvintele o au chemat pre ea, prietină socotind’o s’au topit și legătură au făcut cu ea că vrednici sunt să’i fie parte ei.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.