Ediția sinodală, București 1914

Ieremia 20

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Ieremia în temniță. Plângerea lui.

  1. Și a auzit Pashor fiul lui Emir preotul, cel ce erà pus povățuitor casei Domnului, pre Ieremia prorocind cuvintele acestea. וַיִּשְׁמַ֤ע פַּשְׁחוּר֙ בֶּן־אִמֵּ֣ר הַכֹּהֵ֔ן וְהוּא־פָקִ֥יד נָגִ֖יד בְּבֵ֣ית יְהֹוָ֑ה אֶֽת־יִרְמְיָ֔הוּ נִבָּ֖א אֶת־הַדְּבָרִ֥ים הָאֵֽלֶּה׃
  2. Și l-a lovit pre el, și l-a băgat pre el în locul cel de chin, care erà lângă poarta casei cei de sus rânduite în casa Domnului. וַיַּכֶּ֣ה פַשְׁח֔וּר אֵ֖ת יִרְמְיָ֣הוּ הַנָּבִ֑יא וַיִּתֵּ֨ן אֹת֜וֹ עַל־הַמַּהְפֶּ֗כֶת אֲשֶׁ֨ר בְּשַׁ֤עַר בִּנְיָמִן֙ הָֽעֶלְי֔וֹן אֲשֶׁ֖ר בְּבֵ֥ית יְהֹוָֽה׃ 2 Paral. 18, 23 16, 10
  3. Iar a doua zi a scos Pashor pre Ieremia din închisoare, și a zis Ieremia către el: nu Pashor a chemat Domnul numele tău, ci nemernic. וַֽיְהִי֙ מִֽמׇּחֳרָ֔ת וַיֹּצֵ֥א פַשְׁח֛וּר אֶֽת־יִרְמְיָ֖הוּ מִן־הַמַּהְפָּ֑כֶת וַיֹּ֨אמֶר אֵלָ֜יו יִרְמְיָ֗הוּ לֹ֤א פַשְׁחוּר֙ קָרָ֤א יְהֹוָה֙ שְׁמֶ֔ךָ כִּ֖י אִם־מָג֥וֹר מִסָּבִֽיב׃ [ס]
  4. Pentrucă acestea zice Domnul: iată eu te dau pre tine la nemernicie împreună cu toți prietenii tăi, și vor cădeà de sabia vrăjmașilor săi, și ochii tăi vor vedeà, și pre tine și pre tot Iuda voi dà în mâinile împăratului Vavilonului, și’i va face pre ei nemernici, și cu săbii îi va tăià pre ei. כִּ֣י כֹ֣ה אָמַ֣ר יְהֹוָ֡ה הִנְנִי֩ נֹתֶנְךָ֨ לְמָג֜וֹר לְךָ֣ וּלְכׇל־אֹהֲבֶ֗יךָ וְנָ֥פְל֛וּ בְּחֶ֥רֶב אֹיְבֵיהֶ֖ם וְעֵינֶ֣יךָ רֹא֑וֹת וְאֶת־כׇּל־יְהוּדָ֗ה אֶתֵּן֙ בְּיַ֣ד מֶלֶךְ־בָּבֶ֔ל וְהִגְלָ֥ם בָּבֶ֖לָה וְהִכָּ֥ם בֶּחָֽרֶב׃
  5. Și voiu dà toată puterea cetății aceșteia și toate ostenelele ei și toate visteriile împăratului Iudei, în mâinile vrăjmașilor lui, și’l vor duce pre el în Vavilon. וְנָתַתִּ֗י אֶת־כׇּל־חֹ֙סֶן֙ הָעִ֣יר הַזֹּ֔את וְאֶת־כׇּל־יְגִיעָ֖הּ וְאֶת־כׇּל־יְקָרָ֑הּ וְאֵ֨ת כׇּל־אוֹצְר֜וֹת מַלְכֵ֣י יְהוּדָ֗ה אֶתֵּן֙ בְּיַ֣ד אֹֽיְבֵיהֶ֔ם וּבְזָזוּם֙ וּלְקָח֔וּם וֶהֱבִיא֖וּם בָּבֶֽלָה׃
  6. Și tu Pashor și toți cei ce lăcuesc în casa ta, veți merge în robie, și în Vavilon vei murì, și acolo te vei îngropà tu și toți prietenii tăi, cărora ai prorocit minciuni. וְאַתָּ֣ה פַשְׁח֗וּר וְכֹל֙ יֹשְׁבֵ֣י בֵיתֶ֔ךָ תֵּלְכ֖וּ בַּשֶּׁ֑בִי וּבָבֶ֣ל תָּב֗וֹא וְשָׁ֤ם תָּמוּת֙ וְשָׁ֣ם תִּקָּבֵ֔ר אַתָּה֙ וְכׇל־אֹֽהֲבֶ֔יךָ אֲשֶׁר־נִבֵּ֥אתָ לָהֶ֖ם בַּשָּֽׁקֶר׃ [פ]
  7. Amăgitu-m’ai Doamne, și m’am amăgit, biruit-ai și te-ai întărit, făcutu-m’am spre râs, toată ziua am fost batjocorit. פִּתִּיתַ֤נִי יְהֹוָה֙ וָאֶפָּ֔ת חֲזַקְתַּ֖נִי וַתּוּכָ֑ל הָיִ֤יתִי לִשְׂחוֹק֙ כׇּל־הַיּ֔וֹם כֻּלֹּ֖ה לֹעֵ֥ג לִֽי׃
  8. Pentrucă cu cuvântul meu cel amar voiu râde, defăimare și becișnicie voiu chemà, că s’a făcut cuvântul Domnului spre ocară mie, și spre batjocură în toată ziua mea. כִּֽי־מִדֵּ֤י אֲדַבֵּר֙ אֶזְעָ֔ק חָמָ֥ס וָשֹׁ֖ד אֶקְרָ֑א כִּֽי־הָיָ֨ה דְבַר־יְהֹוָ֥ה לִ֛י לְחֶרְפָּ֥ה וּלְקֶ֖לֶס כׇּל־הַיּֽוֹם׃
  9. Și am zis: nu voi numì numele Domnului, și mai mult nu voiu grăì întru numele lui, și s’a făcut ca focul ce arde pârjol în oasele mele, și m’am părăsit de pretudindenea și nu poci suferì. וְאָמַרְתִּ֣י לֹֽא־אֶזְכְּרֶ֗נּוּ וְלֹֽא־אֲדַבֵּ֥ר עוֹד֙ בִּשְׁמ֔וֹ וְהָיָ֤ה בְלִבִּי֙ כְּאֵ֣שׁ בֹּעֶ֔רֶת עָצֻ֖ר בְּעַצְמֹתָ֑י וְנִלְאֵ֥יתִי כַּֽלְכֵ֖ל וְלֹ֥א אוּכָֽל׃
  10. Că am auzit hula multora, cari s’au adunat de prin prejur, ridicați-vă și să mergem asupra lui, toți bărbații prietenii lui, luați aminte ce este în gândul lui, poate se va înșelà, și’l vom biruì, și ne vom luà izbânzi asupra lui. כִּ֣י שָׁמַ֜עְתִּי דִּבַּ֣ת רַבִּים֮ מָג֣וֹר מִסָּבִיב֒ הַגִּ֙ידוּ֙ וְנַגִּידֶ֔נּוּ כֹּ֚ל אֱנ֣וֹשׁ שְׁלֹמִ֔י שֹׁמְרֵ֖י צַלְעִ֑י אוּלַ֤י יְפֻתֶּה֙ וְנ֣וּכְלָה ל֔וֹ וְנִקְחָ֥ה נִקְמָתֵ֖נוּ מִמֶּֽנּוּ׃ Ps. 30, 13
  11. Dar Domnul este cu mine ca un răsboinic puternic: pentru aceea m’au urmărit dar n’au putut înțelege, rușinatu-s’au foarte, că n’au înțeles ocara lor, care în veac nu se va șterge. וַיהֹוָ֤ה אוֹתִי֙ כְּגִבּ֣וֹר עָרִ֔יץ עַל־כֵּ֛ן רֹדְפַ֥י יִכָּשְׁל֖וּ וְלֹ֣א יֻכָ֑לוּ בֹּ֤שֽׁוּ מְאֹד֙ כִּי־לֹ֣א הִשְׂכִּ֔ילוּ כְּלִמַּ֥ת עוֹלָ֖ם לֹ֥א תִשָּׁכֵֽחַ׃
  12. Doamne, cel ce ispitești cele drepte și cunoști rărunchii și inimile, să văz izbânda ta asupra lor, căci ție ți-am încredințat apărarea mea. וַיהֹוָ֤ה צְבָאוֹת֙ בֹּחֵ֣ן צַדִּ֔יק רֹאֶ֥ה כְלָי֖וֹת וָלֵ֑ב אֶרְאֶ֤ה נִקְמָֽתְךָ֙ מֵהֶ֔ם כִּ֥י אֵלֶ֖יךָ גִּלִּ֥יתִי אֶת־רִיבִֽי׃ [ס]
  13. Cântați Domnului, lăudați’l pre el, că au scos sufletul săracului din mâna celor mai răi. שִׁ֚ירוּ לַֽיהֹוָ֔ה הַֽלְל֖וּ אֶת־יְהֹוָ֑ה כִּ֥י הִצִּ֛יל אֶת־נֶ֥פֶשׁ אֶבְי֖וֹן מִיַּ֥ד מְרֵעִֽים׃ [ס]
  14. Blestemată fie ziua întru care m’am născut, ziua întru care m’a născut maica mea, să nu fie binecuvântată. אָר֣וּר הַיּ֔וֹם אֲשֶׁ֥ר יֻלַּ֖דְתִּי בּ֑וֹ י֛וֹם אֲשֶׁר־יְלָדַ֥תְנִי אִמִּ֖י אַל־יְהִ֥י בָרֽוּךְ׃ Ier. 15, 10 Iov 3, 2 3
  15. Blestemat să fie omul cel ce a vestit tatălui meu, zicând: că s’a născut ție fecior, bucură-te. אָר֣וּר הָאִ֗ישׁ אֲשֶׁ֨ר בִּשַּׂ֤ר אֶת־אָבִי֙ לֵאמֹ֔ר יֻֽלַּד־לְךָ֖ בֵּ֣ן זָכָ֑ר שַׂמֵּ֖חַ שִׂמְּחָֽהוּ׃
  16. Fie omul acela, ca cetățile, care le-au prăpădit Domnul cu mânie, și nu i-a părut rău, auză strigare dimineața, și glăsuire întru amiazăzi. וְהָיָה֙ הָאִ֣ישׁ הַה֔וּא כֶּעָרִ֛ים אֲשֶׁר־הָפַ֥ךְ יְהֹוָ֖ה וְלֹ֣א נִחָ֑ם וְשָׁמַ֤ע זְעָקָה֙ בַּבֹּ֔קֶר וּתְרוּעָ֖ה בְּעֵ֥ת צׇהֳרָֽיִם׃ Fac. 19, 24 25
  17. Căci nu m’a ucis în mitrasul maicii mele, și să se fì făcut mie maica mea groapă, și mitrasul ei zămislire veșnică. אֲשֶׁ֥ר לֹא־מוֹתְתַ֖נִי מֵרָ֑חֶם וַתְּהִי־לִ֤י אִמִּי֙ קִבְרִ֔י וְרַחְמָ֖הֿ הֲרַ֥ת עוֹלָֽם׃
  18. Pentru ce am ieșit din mitras, ca să văz ostenele și dureri? Și să se sfârșească întru rușine zilele mele. לָ֤מָּה זֶּה֙ מֵרֶ֣חֶם יָצָ֔אתִי לִרְא֥וֹת עָמָ֖ל וְיָג֑וֹן וַיִּכְל֥וּ בְּבֹ֖שֶׁת יָמָֽי׃ [פ]

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.