Ediția sinodală, București 1914

Ieremia 12

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Fericirea amăgitoare a celor răi.

  1. Drept ești tu Doamne, că voiu răspunde către tine. Însă judecăți voiu grăì către tine, ce este că, calea necredincioșilor sporește? Înmulțitu-s’au toți cei ce leapădă poruncile tale. צַדִּ֤יק אַתָּה֙ יְהֹוָ֔ה כִּ֥י אָרִ֖יב אֵלֶ֑יךָ אַ֤ךְ מִשְׁפָּטִים֙ אֲדַבֵּ֣ר אֹתָ֔ךְ מַדּ֗וּעַ דֶּ֤רֶךְ רְשָׁעִים֙ צָלֵ֔חָה שָׁל֖וּ כׇּל־בֹּ֥גְדֵי בָֽגֶד׃ Iov. 21, 7 Avac. 1, 13 Ps. 36, 1 72, 3
  2. Săditu-i-ai pre ei, și au prins rădăcină, odraslă au făcut, și au făcut roadă; aproape ești tu Doamne de gura lor, și departe de rărunchii lor. נְטַעְתָּם֙ גַּם־שֹׁרָ֔שׁוּ יֵלְכ֖וּ גַּם־עָ֣שׂוּ פֶ֑רִי קָר֤וֹב אַתָּה֙ בְּפִיהֶ֔ם וְרָח֖וֹק מִכִּלְיוֹתֵיהֶֽם׃ Isaia 29, 13 Ps. 77, 40
  3. Și tu Doamne mă știi pre mine, ispitit-ai inima mea înaintea ta; adună’i pre dânșii, ca pre niște oi spre junghiere, și’i curățește pre ei spre ziua junghierii lor. וְאַתָּ֤ה יְהֹוָה֙ יְדַעְתָּ֔נִי תִּרְאֵ֕נִי וּבָחַנְתָּ֥ לִבִּ֖י אִתָּ֑ךְ הַתִּקֵם֙ כְּצֹ֣אן לְטִבְחָ֔ה וְהַקְדִּשֵׁ֖ם לְי֥וֹם הֲרֵגָֽה׃ [פ] Ps. 138, 1 Ps. 17, 2 3
  4. Până când va plânge pământul, și toată iarba țarinei se va uscà de răutățile celor ce lăcuesc pre dânsul? Perit-au dobitoacele și pasările, că au zis: nu va vedeà Dumnezeu căile noastre. עַד־מָתַי֙ תֶּאֱבַ֣ל הָאָ֔רֶץ וְעֵ֥שֶׂב כׇּל־הַשָּׂדֶ֖ה יִיבָ֑שׁ מֵרָעַ֣ת יֹֽשְׁבֵי־בָ֗הּ סָפְתָ֤ה בְהֵמוֹת֙ וָע֔וֹף כִּ֣י אָֽמְר֔וּ לֹ֥א יִרְאֶ֖ה אֶת־אַחֲרִיתֵֽנוּ׃ Ps. 106, 34
  5. Picioarele tale aleargă, și te slăbesc pre tine, cum te vei țineà de cei pre cai? Și în pământul păcei tale nădăjduești, ce vei face în furia Iordanului? כִּ֣י אֶת־רַגְלִ֥ים ׀ רַ֙צְתָּה֙ וַיַּלְא֔וּךָ וְאֵ֥יךְ תְּתַחֲרֶ֖ה אֶת־הַסּוּסִ֑ים וּבְאֶ֤רֶץ שָׁלוֹם֙ אַתָּ֣ה בוֹטֵ֔חַ וְאֵ֥יךְ תַּעֲשֶׂ֖ה בִּגְא֥וֹן הַיַּרְדֵּֽן׃
  6. Că și frații tăi și casa tatălui tău, și aceștia s’au lepădat de tine, și aceștia au strigat, dinapoia ta s’au adunat, să nu te încrezi întru ei, când vor grăì către tine bune. כִּ֧י גַם־אַחֶ֣יךָ וּבֵית־אָבִ֗יךָ גַּם־הֵ֙מָּה֙ בָּ֣גְדוּ בָ֔ךְ גַּם־הֵ֛מָּה קָרְא֥וּ אַחֲרֶ֖יךָ מָלֵ֑א אַל־תַּאֲמֵ֣ן בָּ֔ם כִּֽי־יְדַבְּר֥וּ אֵלֶ֖יךָ טוֹבֽוֹת׃ [ס] Pilde 26, 25
  7. Părăsit-am casa mea, lăsat-am moștenirea mea, dat-am sufletul meu cel iubit în mâinile vrăjmașilor ei. עָזַ֙בְתִּי֙ אֶת־בֵּיתִ֔י נָטַ֖שְׁתִּי אֶת־נַחֲלָתִ֑י נָתַ֛תִּי אֶת־יְדִד֥וּת נַפְשִׁ֖י בְּכַ֥ף אֹיְבֶֽיהָ׃
  8. Făcutu-s’a mie moștenirea mea, ca un leu în dumbravă, dat-a asupra mea glasul său, pentru aceea o am urît pre ea, au peștera leoaicei îmi este moștenirea mea? הָיְתָה־לִּ֥י נַחֲלָתִ֖י כְּאַרְיֵ֣ה בַיָּ֑עַר נָתְנָ֥ה עָלַ֛י בְּקוֹלָ֖הּ עַל־כֵּ֥ן שְׂנֵאתִֽיהָ׃
  9. Au peșteră este împrejurul ei? Mergeți, adunați toate hiarele țarinei, și să vie, și să o mănânce pre ea. הַעַ֨יִט צָב֤וּעַ נַֽחֲלָתִי֙ לִ֔י הַעַ֖יִט סָבִ֣יב עָלֶ֑יהָ לְכ֗וּ אִסְפ֛וּ כׇּל־חַיַּ֥ת הַשָּׂדֶ֖ה הֵתָ֥יוּ לְאׇכְלָֽה׃ Isaia 56, 9
  10. Păstori mulți au stricat viea mea, spurcat-au partea mea, făcut-au partea mea cea dorită pustie neumblată. רֹעִ֤ים רַבִּים֙ שִׁחֲת֣וּ כַרְמִ֔י בֹּסְס֖וּ אֶת־חֶלְקָתִ֑י נָ֥תְנ֛וּ אֶת־חֶלְקַ֥ת חֶמְדָּתִ֖י לְמִדְבַּ֥ר שְׁמָמָֽה׃ Ier. 6, 3
  11. Pusu-o-au prea ea întru piericiunea pierzării; pentru mine cu stingere s’a stins tot pământul, că nu este om, care să pue în inimă. שָׂמָהּ֙ לִשְׁמָמָ֔ה אָבְלָ֥ה עָלַ֖י שְׁמֵמָ֑ה נָשַׁ֙מָּה֙ כׇּל־הָאָ֔רֶץ כִּ֛י אֵ֥ין אִ֖ישׁ שָׂ֥ם עַל־לֵֽב׃ Is. 57, 1
  12. Preste toată ieșirea în pustie au venit nevoi, că sabia Domnului va mâncà dela marginea pământului până la marginea pământului, nu este pace la tot trupul. עַֽל־כׇּל־שְׁפָיִ֣ם בַּמִּדְבָּ֗ר בָּ֚אוּ שֹֽׁדְדִ֔ים כִּ֣י חֶ֤רֶב לַֽיהֹוָה֙ אֹֽכְלָ֔ה מִקְצֵה־אֶ֖רֶץ וְעַד־קְצֵ֣ה הָאָ֑רֶץ אֵ֥ין שָׁל֖וֹם לְכׇל־בָּשָֽׂר׃ [ס]
  13. Semănat-ați grâu, și spini ați secerat, sorții lor nu vor folosì lor, rușinați-vă de fala voastră, de ocară înaintea Domnului. זָרְע֤וּ חִטִּים֙ וְקֹצִ֣ים קָצָ֔רוּ נֶחְל֖וּ לֹ֣א יוֹעִ֑לוּ וּבֹ֙שׁוּ֙ מִתְּבוּאֹ֣תֵיכֶ֔ם מֵחֲר֖וֹן אַף־יְהֹוָֽה׃ [פ] Lev. 26, 16 Deut. 28, 38
  14. Că așà zice Domnul pentru toți vecinii cei răi, cari se ating de moștenirea mea, care o am împărțit poporului meu Israil: iată eu îi voiu smulge pre ei din pământul lor, și pre Iuda îl voiu scoate din mijlocul lor. כֹּ֣ה ׀ אָמַ֣ר יְהֹוָ֗ה עַל־כׇּל־שְׁכֵנַי֙ הָֽרָעִ֔ים הַנֹּֽגְעִים֙ בַּֽנַּחֲלָ֔ה אֲשֶׁר־הִנְחַ֥לְתִּי אֶת־עַמִּ֖י אֶת־יִשְׂרָאֵ֑ל הִנְנִ֤י נֹֽתְשָׁם֙ מֵעַ֣ל אַדְמָתָ֔ם וְאֶת־בֵּ֥ית יְהוּדָ֖ה אֶתּ֥וֹשׁ מִתּוֹכָֽם׃
  15. Și va fì, după ce îi voiu scoate pre ei, mă voiu întoarce, și îi voiu miluì pre ei, și voiu face pre fiecare să lăcuiască în moșia sa, și pre fiecare în pământul său. וְהָיָ֗ה אַֽחֲרֵי֙ נׇתְשִׁ֣י אוֹתָ֔ם אָשׁ֖וּב וְרִחַמְתִּ֑ים וַהֲשִׁבֹתִ֛ים אִ֥ישׁ לְנַחֲלָת֖וֹ וְאִ֥ישׁ לְאַרְצֽוֹ׃
  16. Și va fì, dacă învățând vor învățà calea poporului meu, a jurà întru numele meu, viu este Domnul, în ce chip a învățat pre poporul meu a jurà pre Vaal, se vor zidì în mijlocul poporului meu. וְהָיָ֡ה אִם־לָמֹ֣ד יִלְמְדוּ֩ אֶת־דַּֽרְכֵ֨י עַמִּ֜י לְהִשָּׁבֵ֤עַ בִּשְׁמִי֙ חַי־יְהֹוָ֔ה כַּאֲשֶׁ֤ר לִמְּדוּ֙ אֶת־עַמִּ֔י לְהִשָּׁבֵ֖עַ בַּבָּ֑עַל וְנִבְנ֖וּ בְּת֥וֹךְ עַמִּֽי׃
  17. Iar de nu se vor întoarce, voiu ridicà neamul acela cu ridicare și cu pierzare, zice Domnul. וְאִ֖ם לֹ֣א יִשְׁמָ֑עוּ וְנָ֨תַשְׁתִּ֜י אֶת־הַגּ֥וֹי הַה֛וּא נָת֥וֹשׁ וְאַבֵּ֖ד נְאֻם־יְהֹוָֽה׃ [ס] Isaia 60, 12

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.