Ediția sinodală, București 1914

Estir 9

Jidovii rânduesc sărbătoare.

  1. Iar în luna a douăsprezecea în treisprezece zile ale lunii care este Adar, au venit cărțile cele scrise de la împăratul.
  2. Și în ziua aceea au pierit cei ce erau împrotiva Jidovilor, că nimeni n’a stătut împrotivă-le, temându-se de dânșii.
  3. Că boierii domnilor și tiranii și scriitorii cei împărătești cinsteau pre Jidovi.
  4. Că frica lui Mardoheu erà preste ei.
  5. Și Mardoheu din zi în zi se măreà, că poruncise împăratul, ca numele lui în toată împărățiea să se vestească.
  6. Și în cetatea Susis au ucis Jidovii cinci sute de oameni.
  7. Pre Farsanes, pre Delfon și pre Fasga,
  8. Pre Faradata, pre Varea și pre Sarvaca,
  9. Pre Marmasima, pre Rufeon, pre Aseon și pre Zavuteon.
  10. Cei zece feciori ai lui Aman, fiul lui Amadat Vugheul vrăjmașul Jidovilor, și i-a jefuit în ziua aceea.
  11. Și s’a dat împăratului numărul celor pieriți în Susa.
  12. Și a zis împăratul către Estir: omorît-au Jidovii în cetatea Susa cinci sute de oameni, dar împrejur ce socotești că vor fi făcut? Ce te mai rogi încă, și va fì ție?
  13. Și a zis Estir împăratului: să se deà Evreilor, să se facă așà și mâine, ca să spânzure pre cei zece feciori ai lui Aman.
  14. Și a poruncit împăratul așà să fie, și a dat Jidovilor cetății trupurile fiilor lui Aman să le spânzure.
  15. Și s’au adunat Jidovii în Susa în patrusprezece zile ale lunei lui Adar, și au ucis trei sute de oameni, și nimica n’au jefuit.
  16. Și ceilalți Jidovi dintru împărăție s’au adunat și le-au ajutat lor, și au încetat dela răsboiu, că au omorît dintr’înși cincisprezece mii, în treisprezece zile ale lui Adar, și nimica n’au jefuit.
  17. Și în ziua a patrusprezecea a acestei luni au odihnit, și o au ținut zi de odihnă cu bucurie și cu veselie.
  18. Iar Jidovii cei din cetatea Susis s’au adunat, și în a patrusprezecea zi s’au odihnit, și în a cincisprezecea așijderea petreceau cu bucurie și cu veselie.
  19. Pentru aceea Jidovii cei risipiți prin țară afară de cetăți, petrec ziua a patrusprezecea a lunii lui Adar, zi bună cu veselie, trimițând daruri fiecare aproapelui său; iar cei ce lăcuiesc la scaunele cetăților, la cincisprezece zile ale lunii lui Adar fac veselie, trimițând daruri celor de aproape.
  20. Și a scris Mardoheu cuvintele acestea în carte, și le-a trimis Jidovilor celor din împărățiea lui Artacsercsu, celor de aproape și celor de departe,
  21. Să statornicească aceste zile bune, și să ție sărbătoare ziua într’a patrusprezecea și a cincisprezecea a lunii lui Adar.
  22. Pentrucă într’aceste zile s’au odihnit Evreii de vrăjmașii lor, și luna lui Adar, întru care s’a întors lor plânsul întru bucurie și întristarea în zi bună să o petreacă ca niște zile bune de nuntă și de veselie, trimițând daruri prietinilor și săracilor. Neemia 8, 11 12
  23. Și au făcut Evreii precum le-a scris lor Mardoheu;
  24. Cum Aman a lui Amadat Vugheul le vrăjmășà lor, cum a plănuit și a aruncat sorți ca să-i piarză pre ei.
  25. Și cum a intrat la împăratul zicând să spânzure pre Mardoheu, și câte rele a ispitit să aducă asupra Jidovilor, care apoi s’au întors asupra lui, și fu spânzurat el și feciorii lui. Est. 8, 8
  26. Pentru aceea s’au chemat zilele acestea purim, adică sorți, că în limba lor sorții se chemau purim pentru cuvintele cărții aceștia, și câte au pățit pentru acestea și câte li s’au făcut lor și li s’au împărțit. Est. 3, 7
  27. Și au primit Jidovii asupra lor și asupra seminției lor și asupra tuturor celor ce țin legea jidovească, ca nicidecum într’alt chip să nu petreacă zilele acestea, pomenire făcând din neam în neam, și în cetate și în moștenire și în țară.
  28. Iar zilele acestea ce se zic purim, se vor țineà în toată vremea, și pomenirea lor nu va lipsì din neam.
  29. Și a scris Estir împărăteasa fata lui Aminadav și Mardoheu jidovul câte a făcut atuncea, întărind cartea despre cele ce se zic purim;
  30. Cum Mardoheu și Estir împărăteasa hotărîse asupra lor.
  31. Și atunci s’a rânduit post, după sfatul lor.
  32. Și Estir a poruncit să se întărească în veci și să scrie aceasta spre pomenire.

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.