Ediția sinodală, București 1914

A doua lege 8

Ebraica de mai jos e textul masoretic, pus în dreptul versetului cu același număr. Potrivirea e după numerotare, nu cuvânt cu cuvânt.

Sfătuire către popor să nu uite binefacerile lui Dumnezeu.

  1. Toate poruncile câte poruncesc eu vouă astăzi, păziți, ca să trăiți și să vă înmulțiți, și să intrați și să moșteniți pământul, care s’au jurat Domnul Dumnezeul vostru părinților voștri. כׇּל־הַמִּצְוָ֗ה אֲשֶׁ֨ר אָנֹכִ֧י מְצַוְּךָ֛ הַיּ֖וֹם תִּשְׁמְר֣וּן לַעֲשׂ֑וֹת לְמַ֨עַן תִּֽחְי֜וּן וּרְבִיתֶ֗ם וּבָאתֶם֙ וִֽירִשְׁתֶּ֣ם אֶת־הָאָ֔רֶץ אֲשֶׁר־נִשְׁבַּ֥ע יְהֹוָ֖ה לַאֲבֹתֵיכֶֽם׃
  2. Și-ți adu aminte de toată calea, pre care te-au dus pre tine Domnul Dumnezeul tău în pustie, ca să te necăjească și să te ispitească, și să se cunoască cele din inima ta, oare păzì-vei poruncile lui sau nu? וְזָכַרְתָּ֣ אֶת־כׇּל־הַדֶּ֗רֶךְ אֲשֶׁ֨ר הוֹלִֽיכְךָ֜ יְהֹוָ֧ה אֱלֹהֶ֛יךָ זֶ֛ה אַרְבָּעִ֥ים שָׁנָ֖ה בַּמִּדְבָּ֑ר לְמַ֨עַן עַנֹּֽתְךָ֜ לְנַסֹּֽתְךָ֗ לָדַ֜עַת אֶת־אֲשֶׁ֧ר בִּֽלְבָבְךָ֛ הֲתִשְׁמֹ֥ר מִצְוֺתָ֖ו אִם־לֹֽא׃ 13, 3 1 Ioan 4, 2
  3. Și te-au necăjit și te-au flămânzit și te-au hrănit cu mană de care n’au știut părinții tăi, ca să-ți arate ție, că nu numai cu pâine singură va trăì omul; ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu, va trăi omul. וַֽיְעַנְּךָ֮ וַיַּרְעִבֶ֒ךָ֒ וַיַּאֲכִֽלְךָ֤ אֶת־הַמָּן֙ אֲשֶׁ֣ר לֹא־יָדַ֔עְתָּ וְלֹ֥א יָדְע֖וּן אֲבֹתֶ֑יךָ לְמַ֣עַן הוֹדִֽיעֲךָ֗ כִּ֠י לֹ֣א עַל־הַלֶּ֤חֶם לְבַדּוֹ֙ יִחְיֶ֣ה הָֽאָדָ֔ם כִּ֛י עַל־כׇּל־מוֹצָ֥א פִֽי־יְהֹוָ֖ה יִחְיֶ֥ה הָאָדָֽם׃ Eșire 16, 14 15 Matei 4, 4 Lucà 4, 4
  4. Hainele tale nu s’au învechit de pre tine, și tălpile tale nu s’au bătut, picioarele tale nu s’au îngroșat în patruzeci de ani. שִׂמְלָ֨תְךָ֜ לֹ֤א בָֽלְתָה֙ מֵֽעָלֶ֔יךָ וְרַגְלְךָ֖ לֹ֣א בָצֵ֑קָה זֶ֖ה אַרְבָּעִ֥ים שָׁנָֽה׃ Eșire 16, 35 Neem. 9, 21
  5. Ca să cunoști cu inima ta, că în ce chip omul învață pre fiul său, așà Domnul Dumnezeul tău te ceartă pre tine. וְיָדַעְתָּ֖ עִם־לְבָבֶ֑ךָ כִּ֗י כַּאֲשֶׁ֨ר יְיַסֵּ֥ר אִישׁ֙ אֶת־בְּנ֔וֹ יְהֹוָ֥ה אֱלֹהֶ֖יךָ מְיַסְּרֶֽךָּ׃ Evr. 12, 6
  6. Și să păzești poruncile Domnului Dumnezeului tău, să umbli pre căile lui și să te temi de el. וְשָׁ֣מַרְתָּ֔ אֶת־מִצְוֺ֖ת יְהֹוָ֣ה אֱלֹהֶ֑יךָ לָלֶ֥כֶת בִּדְרָכָ֖יו וּלְיִרְאָ֥ה אֹתֽוֹ׃
  7. Că Domnul Dumnezeul tău te va băgà pre tine în pământ bun și mult, unde sunt rîuri de apă și izvoare adânci, care ies prin câmpuri și prin munți. כִּ֚י יְהֹוָ֣ה אֱלֹהֶ֔יךָ מְבִֽיאֲךָ֖ אֶל־אֶ֣רֶץ טוֹבָ֑ה אֶ֚רֶץ נַ֣חֲלֵי מָ֔יִם עֲיָנֹת֙ וּתְהֹמֹ֔ת יֹצְאִ֥ים בַּבִּקְעָ֖ה וּבָהָֽר׃
  8. Pământ de grîu și de orz, vii, smochini, rodii, pământ de măslini de untdelemn și de miere. אֶ֤רֶץ חִטָּה֙ וּשְׂעֹרָ֔ה וְגֶ֥פֶן וּתְאֵנָ֖ה וְרִמּ֑וֹן אֶֽרֶץ־זֵ֥ית שֶׁ֖מֶן וּדְבָֽשׁ׃
  9. Pământ în care fără de lipsă vei mâncà pâinea ta, și de nimica nu vei aveà lipsă într’însul, pământ a căruia pietrile au fier, și din munții lui vei săpà aramă. אֶ֗רֶץ אֲשֶׁ֨ר לֹ֤א בְמִסְכֵּנֻת֙ תֹּֽאכַל־בָּ֣הּ לֶ֔חֶם לֹֽא־תֶחְסַ֥ר כֹּ֖ל בָּ֑הּ אֶ֚רֶץ אֲשֶׁ֣ר אֲבָנֶ֣יהָ בַרְזֶ֔ל וּמֵהֲרָרֶ֖יהָ תַּחְצֹ֥ב נְחֹֽשֶׁת׃ 33, 25
  10. Vei mâncà și te vei săturà, și bine vei cuvântà pre Domnul Dumnezeul tău pre pământul cel bun, care l-au dat ție. וְאָכַלְתָּ֖ וְשָׂבָ֑עְתָּ וּבֵֽרַכְתָּ֙ אֶת־יְהֹוָ֣ה אֱלֹהֶ֔יךָ עַל־הָאָ֥רֶץ הַטֹּבָ֖ה אֲשֶׁ֥ר נָֽתַן־לָֽךְ׃ 6, 11 12
  11. Ia aminte să nu uiți pre Domnul Dumnezeul tău, încât să nu păzești poruncile lui și judecățile și dreptățile lui, câte eu poruncesc ție astăzi. הִשָּׁ֣מֶר לְךָ֔ פֶּן־תִּשְׁכַּ֖ח אֶת־יְהֹוָ֣ה אֱלֹהֶ֑יךָ לְבִלְתִּ֨י שְׁמֹ֤ר מִצְוֺתָיו֙ וּמִשְׁפָּטָ֣יו וְחֻקֹּתָ֔יו אֲשֶׁ֛ר אָנֹכִ֥י מְצַוְּךָ֖ הַיּֽוֹם׃
  12. Ca nu după ce vei mâncà și te vei săturà, și-ți vei zidì case bune și vei lăcuì într’însele. פֶּן־תֹּאכַ֖ל וְשָׂבָ֑עְתָּ וּבָתִּ֥ים טֹבִ֛ים תִּבְנֶ֖ה וְיָשָֽׁבְתָּ׃
  13. Și după ce ți se vor înmulțì boii tăi și oile tale, și după ce ți se va înmulțì argintul și aurul, și după ce ți se vor înmulțì toate câte ai tu, וּבְקָֽרְךָ֤ וְצֹֽאנְךָ֙ יִרְבְּיֻ֔ן וְכֶ֥סֶף וְזָהָ֖ב יִרְבֶּה־לָּ֑ךְ וְכֹ֥ל אֲשֶׁר־לְךָ֖ יִרְבֶּֽה׃
  14. Să te înalți cu inima și să uiți pre Domnul Dumnezeul tău, cel ce te-au scos din pământul Eghipetului, din casa robiei. וְרָ֖ם לְבָבֶ֑ךָ וְשָֽׁכַחְתָּ֙ אֶת־יְהֹוָ֣ה אֱלֹהֶ֔יךָ הַמּוֹצִיאֲךָ֛ מֵאֶ֥רֶץ מִצְרַ֖יִם מִבֵּ֥ית עֲבָדִֽים׃ Osie 13, 6
  15. Cel ce te-au povățuit pre tine prin pustiea cea mare și înfricoșată: unde sunt șerpi care mușcă și scorpii și uscăciune, unde nu erà apă, cel ce ți-au scos ție izvor de apă din piatră foarte vârtoasă. הַמּוֹלִ֨יכְךָ֜ בַּמִּדְבָּ֣ר ׀ הַגָּדֹ֣ל וְהַנּוֹרָ֗א נָחָ֤שׁ ׀ שָׂרָף֙ וְעַקְרָ֔ב וְצִמָּא֖וֹן אֲשֶׁ֣ר אֵֽין־מָ֑יִם הַמּוֹצִ֤יא לְךָ֙ מַ֔יִם מִצּ֖וּר הַֽחַלָּמִֽישׁ׃ Num. 20, 11 Eșire 17, 6 Num. 21, 6-7
  16. Cel ce te-au hrănit în pustie cu mană, care nu o ai știut tu, nici părinții tăi nu o au știut, ca să te necăjească și să te ispitească, și să-ți facă bine ție în zilele cele de apoi ale tale. הַמַּאֲכִ֨לְךָ֥ מָן֙ בַּמִּדְבָּ֔ר אֲשֶׁ֥ר לֹא־יָדְע֖וּן אֲבֹתֶ֑יךָ לְמַ֣עַן עַנֹּֽתְךָ֗ וּלְמַ֙עַן֙ נַסֹּתֶ֔ךָ לְהֵיטִֽבְךָ֖ בְּאַחֲרִיתֶֽךָ׃ Eșire 16, 14 15
  17. Și să nu zici întru inima ta: vîrtutea mea și tăriea mâinii mele mi-a făcut mie această putere mare. וְאָמַרְתָּ֖ בִּלְבָבֶ֑ךָ כֹּחִי֙ וְעֹ֣צֶם יָדִ֔י עָ֥שָׂה לִ֖י אֶת־הַחַ֥יִל הַזֶּֽה׃
  18. Ci să-ți aduci aminte de Domnul Dumnezeul tău, că el ți-au dat ție putere, ca să faci vîrtute, și ca să întărească legătura sa, care s’au jurat Domnul părinților tăi, ca astăzi. וְזָֽכַרְתָּ֙ אֶת־יְהֹוָ֣ה אֱלֹהֶ֔יךָ כִּ֣י ה֗וּא הַנֹּתֵ֥ן לְךָ֛ כֹּ֖חַ לַעֲשׂ֣וֹת חָ֑יִל לְמַ֨עַן הָקִ֧ים אֶת־בְּרִית֛וֹ אֲשֶׁר־נִשְׁבַּ֥ע לַאֲבֹתֶ֖יךָ כַּיּ֥וֹם הַזֶּֽה׃ [פ]
  19. Și va fi de vei uità pre Domnul Dumnezeul tău, și vei umblà după alți dumnezei și vei slujì lor și te vei închinà lor, mărturisesc vouă astăzi pre cer și pre pământ, că cu adevărat veți pierì. וְהָיָ֗ה אִם־שָׁכֹ֤חַ תִּשְׁכַּח֙ אֶת־יְהֹוָ֣ה אֱלֹהֶ֔יךָ וְהָֽלַכְתָּ֗ אַחֲרֵי֙ אֱלֹהִ֣ים אֲחֵרִ֔ים וַעֲבַדְתָּ֖ם וְהִשְׁתַּחֲוִ֣יתָ לָהֶ֑ם הַעִדֹ֤תִי בָכֶם֙ הַיּ֔וֹם כִּ֥י אָבֹ֖ד תֹּאבֵדֽוּן׃
  20. Ca și neamurile acelea pre care Domnul Dumnezeul tău le pierde dinaintea feții voastre, așà veți pierì; pentrucă n’ați ascultat glasul Domnului Dumnezeului vostru. כַּגּוֹיִ֗ם אֲשֶׁ֤ר יְהֹוָה֙ מַאֲבִ֣יד מִפְּנֵיכֶ֔ם כֵּ֖ן תֹּאבֵד֑וּן עֵ֚קֶב לֹ֣א תִשְׁמְע֔וּן בְּק֖וֹל יְהֹוָ֥ה אֱלֹהֵיכֶֽם׃ [פ]

Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.