Urmările înțelepciunei.
- Înțelepciunea înalță capul celui smerit și’l face pre el să șază între cei mari.
- Să nu lauzi pre om pentru frumusețea lui și să nu te scârbești de om pentru chipul lui.
- Mică este între cele zburătoare albina și începutul dulceților este rodul ei.
- Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua mărirei să nu te trufești, că minunate sunt lucrurile Domnului și ascunse faptele lui între oameni.
- Mulți tirani au stătut pre pământ, iar cel de care nu se gândeà a purtat stema.
- Mulți puternici s’au necinstit foarte și cei măreți s’au dat în mâinele altora.
- Mai ’nainte de ce vei cercà, nu hulì, cunoaște întâiu și atunci dojenește.
- Mai ’nainte de ce nu vei auzì, nu răspunde; și în mijlocul cuvintelor să nu adaogi a vorbì.
- Pentru lucrul, care nu’ți este de treabă, nu te pricì, și în judecata păcătoșilor nu ședeà împreună.
- Fiule! Nu te cuprinde cu multe lucruri,
- Că de te vei cuprinde cu multe lucruri, nu vei fì fără de vină.
- Și de vei alergà, nu vei prinde, și de vei fugì, nu vei scăpà.
- Este om, care se ostenește și muncește și se sârguește și cu atâta mai mult se lipsește.
- Este om slab, fără de ajutor, lipsit de putere și împovărat de sărăcie.
- Și ochii Domnului au căutat spre el cu bine și l-au ridicat pre el din smerenia lui și au înălțat capul lui și s’au mirat de el mulți.
- Cele bune și cele rele, vieața și moartea, sărăcia și avuțiea dela Domnu sunt.
- Darul Domnului rămâne la cei bine credincioși, și bunăvoința lui în veac bine va sporì.
- Este om, care se îmbogățește din grija și păstrarea lui și aceasta este partea ostenelelor lui.
- Zicând: aflat-am odihnă și acum voiu mâncà din bunătățile mele.
- Și nu știe, că vremea trece și va murì și le va lăsà pre ele altora.
- Stăi în ce te-ai făgăduit tu și întru aceea îndeletnicește-te, petreci, și întru lucrul tău sporește.
- Nu te mirà de lucrările păcătosului, nădăjduește în Domnul și rămâi întru osteneala ta.
- Că lesne este înaintea Domnului degrab și fără de veste a îmbogățì pre cel sărac.
- Binecuvântarea Domnului este plata celui credincios, și într’un ceas degrab răsare binecuvântarea lui.
- Să nu zici: ce lipsă am eu? Și care de acum vor fi bunătățile mele?
- Să nu zici: destule am, pentru ce să mă mai necăjesc de acum?
- În ziua bunătăților este uitare răutăților și în ziua răutăților nu este pomenirea bunătăților.
- Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârșitului să deà omului după căile lui.
- Răutatea ceasului face uitare desfătărilor și la sfârșitul omului se vor descoperì lucrurile lui.
- Mai’nainte de sfârșit pre nimeni să nu’l zici fericit, că în fiii săi se va cunoaște omul.
- Nu băgà pre tot omul în casa ta, că multe sunt meșteșugirile celui viclean.
- Potârniche vânătoare în coșniță, așà este inima trufașului, și ca iscoada privește căderea.
- Că cele bune le întoarce în rele și viclenește, și pentru cele bune te va hulì.
- Dintr’o scântee de foc se înmulțește jarul, și omul păcătos pândește sângele.
- Păzește-te de cel rău făcător, că rele meșteșugește, ca nu cumvà să te facă să fii pururea de batjocură.
- Lasă pre cel strein să lăcuiască la tine, și’ți va face turburări, și te va înstreinà pre tine dela ale tale.
Textul reproduce ediția Sfântului Sinod, București 1914, cu ortografia păstrată întocmai. Trimiterile din dreptul versetelor sunt ale ediției.